Frenezie curată şi albă. Măruntă, dar exact cât trebuie, ca să nu-mi pierd orice speranţă. Ca şi atunci când nu pot vedea lumea din cauza albului soarelui atotputernic, la fel mă simt şi când ninge peste sat. Am chef de lucruri bune, de fericire şi de abandon al oricărui sentiment de introvertire, am chef să îngrop sub munţii albi orice tendinţă spre delăsare. Soarele nostru probabil c-a fost alb şi el.
-
Recent Posts
- Ce se petrece în mintea mea, rămâne acolo
- Telefon în eter
- Despre cum se odihnește-o cărămidă
- Când tu râzi…
- Când l-am ascultat eu prima dată pe Paganini
- Gânduri fioroase
- Coaptă de veche
- Ignorând stările de frenezie
- Liniște, compun!
- Un cuib de cuci
- Am chef să mă plimb. Cu mașina.
- Câteodată mă urăsc
- iDo
- iQuit
- Vise
- Macabru e un cuvânt macabru
- Cu lacăt
- Mă faci să mă simt pierdută în spațiu
- Copacii sunt in floare
- Povestea lui Fir-a-păr
- Și la naiba cu strănutul
- Forever and Ever Never-Ever Land
- Despre ceea ce regret
- Întotdeauna mi-a fost frică de viitor
- Nenorocirea unei Babe
Categories
Archives
- May 2012 (1)
- April 2012 (24)
- March 2012 (15)
- February 2012 (8)
- January 2012 (27)
- December 2011 (16)
- November 2011 (29)
- October 2011 (22)
- September 2011 (25)
- August 2011 (28)
- July 2011 (18)
- June 2011 (22)
- May 2011 (22)
- April 2011 (14)
- March 2011 (29)
-
Top clicks
-
-
-
Cat de frumos!! Eu nu am avut la sfarsit de 2011 parte de ninsoare… Iar acum la inceput de an se lasa asteptata… Mi-e tare dor de albul pur care face ca totul sa fie mai bun, mai curat, mai minunat:)!!
Aici ninge cu intermitente. Sa nu ma lase nici pe mine sa ma bucur prea mult
Să nu te-ngropi suub munții albi! Îi fleșcăită tătă zăpada aprópe!
Vreú primăvară! Am zâs! Noá așé dară!
M-as ingropa, daca ar fi chiar atat de inalti, dar sunt un fel de dealuri ambigue, cernite si uneori plouate. Acelasi lucru il vreau si eu… multa viata sub gheata!
Ma bucur sa te regasesc plina de optimism si entuziasm, Cora.
Am inceput anul cu dreptul. Nu stiu insa cum se face ca pasesc de atunci tot cu stangul
(glumesc, caci orice inceput este proaspat si plin de energie – sper ca si tu ai parte de el!)
Multumesc, Cora.
Am mare nevoie de un inceput bun. Zilele urmatoare sunt decisive in acest sens.
Sa dea Domnul. Pentru toti sa fie bine, caci numai asa ne putem bucura unii de altii.
si poate se va transforma intr-o neagra stea…
Sau poate intr-o Cale Lactee…
din pacate nu mai ninge
si ma uit cu invidie peste muntii invecinati … carunti si grei de atat zapada si vreau sa fac ingerasi, oameni de zapada si sa ma zbengui ca un copuil de 7 ani caruia nu ii pasa de mainei rosii si pantaloni uzi. Daca atuci cand eram mici aveam zapada de puteam imprumuta si unui mic stat din Africa….acum ii duc dorul. Primim zapada de imprumut, careva?!
Ce tareee, si noua ne zicea faza aia la scoala. Cu statul din Africa. Ce vorba frumoasa. Oare si azi le mai spune copiilor acelasi lucru? S-ar putea sa nu. Ca de primit imprumut… vad ca nu se-ndeasa nimeni…
Pingback: Au trecut dom’le « Clipe de Cluj
Iarna e un anotimp aparte, parca atunci cand ninge sentimentul e unu de fericire.
Asa e, iar fericirea e mai mare in doi. Sau in trei…
Pingback: Culori locale, Life in Pictures « Clipe de Cluj