Cutie cu prieteni imaginari

Ar fi tare sa primesc o astfel de cutie, lasata prin testament de vreo ruda de care nici n-am auzit, frate al vreunui unchi de-al unui bunic, sau ceva de genu’, sa-mi fie inmanata de un avocat care sa o fi scos dintr-un seif de banca in care a stat de acu’ 150 de ani… chiar ar fi tare, nu? Si apoi sa vezi joaca!

Filosofia cafelei e aceeasi in fiecare zi

Lucrurile se simplifica grozav intr-un bob de cafea
Portia zilnica de binecuvantare
Repetentii la cafea sunt fericiti
Nu stiu cum se face, dar pe nimeni nu enerveaza petele de la cafea
Unele cafele pot deveni ingrijorator de bune
Clubul secret din care fac parte este cel al marilor iubitori de cafea
Cafeaua are puterea sa-mi zguduie lumea in fiecare dimineata
Impotriva gustului de somn
Un om civilizat isi bea cafeaua la timp
Pernele sunt niste vrajitoare nebanuit de pricepute, dar le vin eu de hac
Raiul poate domni, la fel de bine, in ceasca mea de cafea
Dupa un vis ciudat, doar cafeaua poate face fata
Cand mintea e prea goala de ganduri, e bine sa-ti adaugi in cafea doua lingurite de zahar si un pic de frisca
Inauntru cescutei mele se afla povestea celei de-a opta minune a lumii
Vorbele trebuie sa fie mici, langa asa o cana mare
Orice somnoros are nevoie de o trezire cumsecade

Vad ca asa stau lucrurile

Greu sa explic cuiva cum stau lucrurile, fiindca lucrurile nu stau. Le prind, le lipesc, le leg, le agat, le inchid si ele tot nu stau, ci misca, au ritmul lor, indiferent de eforturile mele, de fapt indiferent de orice altceva. Lucrurile pur si simplu merg. Harta lor e nevazuta si totusi au habar pe unde s-o ia, fara sa le zica nimeni nimic. Interesante lucrurile astea, fascinante pana la un punct, enervante uneori. Vad ca trebuie sa le urmez.

Cumplit, zic

Sigur ca viata nu prea are rost a fi traita in graba. Sa tot alergi, ce prostie! Adica, sa nu ai vreme sa respiri tot aerul din lume, sau sa savurezi o intamplare fericita, sau sa cauti pe-ndelete daca ai pierdut ceva… ori, mai abitir, sa dormi usor si prelung, sau sa admiri din cand in cand peretii, in filosofia lor verticala.

Despre iubiri pe viata

Cateodata imi place sa ma catar pe acoperisul vietii, sa petrec acolo o ora sau doua, sa ma plimb. Cateodata gasesc bucati de antene rupte de furtuni, ori cioburi de sticla de la geamuri, gasesc urme de pantofi sau mucuri de tigara, gasesc obiecte aduse de vant, ori venite din alte vieti, iar rareori, daca sunt norocoasa, gasesc iubiri ascunse pe dupa hornuri, de le pot atinge cu degetul, asa de aproape sunt de ele, insa tac si nici nu respir, ca nu-ndraznesc sa le deranjez.

Infernale

Dulapul meu e infernal! Intotdeauna se rastoarna cu tot ce are-n el si nu gasesc niciodata nimic. Poseta mea e infernala… E o vale, un hau, unde lucrurile cad si se duc, si se duc de nu le mai poti vedea. Masina mea e un infern, cu obiecte mici pe scaune, pe sub scaune, intre scaune, in portbagaj, sub capota, peste tot, peste tot.
Ziua asta toata e infernala! Fiindca m-a rasturnat, m-a aruncat, m-a bagat pe sub, peste, in si intre atatea probleme. Totdeauna infernale!