Toata ziua de azi a fost despre zane

Da, da, zane, din acelea mici si albe, cu rochii albe si aripi albe, dar nu toate blonde, ci si brunete, carliontate sau cu parul lung si castaniu, insa mici si albe si curioase, unele atente la centrimetrul de croit, altele la canile pline cu lapte, cateva roind in jurul ciorapilor de lana, altele printre dulceturi, unele rasfoind fotografii, vreo doua prinse-n carti si cele mai dragute, in opinia mea, cele scotocind prin cutii si hartii de impachetat. Am stat si eu alaturi de ele, vreo cateva momente, cu nasul lipit de geam, asteptand sa vad primii fulgi, si sa vad bucuria zanelor zburand si ea alba si voioasa.
Micute, ele zanele, si albe ca fulgii de nea, doar ca peste tot prin casa mea.

Advertisements

Ganduri albastre

Anotimpul roieste deasupra, de parca ii e frica sa coboare, sa se imprastie printre case si pe strazi, eu stau intre timpuri, intre anotimpuri, nu ies dintr-unul sau sa intru in altul, stau albastra, intr-o seara albastra, avand ganduri albastre, noaptea roieste, anotimpul pluteste, norii se destrama si se-mpaca intre ei, auzindu-se incet, in fundal, vocea unui povestitor care imi pare ca e Morgan Freeman. In astfel de momente, parca imi vine sa aduc din casa cutia aceea speciala plina cu ace de gamalie si sa tivesc seara, cerul si gandurile, sa prind laolalta norii de ganduri si povestile de nori, vantul de anotimp si strazile toate de cea mai albastra dintre nopti.

Taci, ca mi-am amintit!

Cu parere de rau afirm ca se intampla sa uit lucruri importante, pe care, in clipa numarul unu, jur ca n-o sa le uit vreodata, acel vreodata insemnand, cu exactitate, clipa numarul doi. Cu alte cuvinte, oricat de importante sunt unele chestiuni, uneori apas din greseala butonul eject si duse sunt, se catapulteaza ca dintr-un avion in picaj, habar n-am cum dispar, prin urechi, ori prin ochi sau se pierd in pacificul mintii. Si cam asta e, le consider duse, pai cum altfel? Insa, daca toata lumea isi vede de treaba si ma lasa-n voia mea sa le caut pe-ndelete, poate-poate mai gasesc cate-un lucru important, plin de alge si devastat pe jumatate de catre pestii cei mari ce salasuiesc pe fundul oceanului neuronal.

Ministerul capetelor neluminate

Ma amuza ceva ingrozitor cand vad cum unii stau in bezna. Dar cumva, nu e bezna nestiintei, ci e pur si simplu bezna neplatii facturilor emise de companiile producatoare de lumina mintala. E ca si cum dumnealor ar fi putut avea mintea clara, luminata in nuanta cold-white, dar, din comoditate, au ramas intr-un becisnic intuneric. Si-asa, s-a ajuns la infiintarea Ministerului, inaugurat fara prea mare pompa, minister unde lucrez si eu, ca slujbas insarcinat cu aprinderea becului. Am procent din iluminari si pierd totul daca cel in cauza nu crede ca si l-a aprins singur, conform convingerii ca lucrurile se rezolva pur si simplu si de la sine.

Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place sa:

…sa privesc norii, sa ma plimb, sa fac felicitari, sa stau sa ascult muzica, sa mananc budinca, sa intind rufe la soare, sa citesc la umbra, sa dorm in aer liber, sa ma joc, sa scriu scrisori, sa culeg flori de pe camp, sa ma dau in leagan, sa dansez de una singura, sa fac cadouri, sa privesc ploaia, sa culeg nuci, sa impodobesc bradul de Craciun, sa fac cu mana pasarilor calatoare, sa hranesc pisica, sa filosofez, sa port discutii lungi, sa locuiesc intr-o casuta din copac, sa merg pe sub cupole din frunze, sa numar stele, sa lipesc, sa scotocesc, sa amestec acuarele, sa gust din lingura de lemn, sa capturez momente pe-o pelicula, sa pescuiesc broaste, sa pipai pene sau puf, sa cresc, sa beau cafea, sa cred in ingeri, sa ma lupt, sa impart, sa fauresc si sa inventez, sa cos, sa pretind intamplari in mintea mea, sa fac portrete, sa ascult vantul, sa ma pierd printre oameni, sa ma regasesc in propria casa, sa stiu despre lume, iar lumea sa nu stie de mine, sa zbor cu avionul si sa vad dedesubt caracatite luminoase, sa pun intrebari, sa apas butoane, sa ma intind si sa incalt sandale, sa stau cu parul ud si sa merg pe autostrada, sa caut in oameni soarele…

Per pedes

Hai-hui pe strazi, printre roboti in esenta umani si printre roboti in esenta roboti, care iti dau apa, ori care iti lumineaza drumul, printre masini si masinarii, printre reclame cat casa si printre case cat in reclame, in alta lume decat in a mea, printre atatea suflete, feelin’ kinda lonely.