Pe balcon

Stau sub o umbrela imensa si ma ascund de soarele care prajeste tot in calea lui. Stau cu picioarele pe un asfalt topit, si simt cum arsita ma cuprinde de jos in sus, pana cand ma doare capul de la temperatura. Imi fac vant cu un evantai din lemn usor de bambus, care nu prea si-a meritat banii, pentru ca nu simt nici un pic de racoare. Vad in departare imagini care se misca, tremura, iar orizontul e intr-o ceata aburinda. Oamenii stau in incaperi si scot afara doar rufele ude, pentru a le strange cam intr-o jumatate de ora complet uscate. Nu se aud zgomote, nici masinile nu trec pe strada. Muncitorii de la santierul de peste drum stau si beau limonada. Nimeni nu face nimic, si suntem ca intr-un desert urban, cu placi de beton incinse in jur, cu cer fara nori, si vant fara ecou. Nu vreau sa ma gandesc la plajele de la tropice, pentru ca fac baie doar in cada, cu apa usor dezmortita. Nici macar la lacurile din apropiere n-am mai mers. Fiindca a tot plouat. Iar acum, ca din nimic, a iesit o caldura toropitoare, ce ne-a tulburat somnul. Pe terasa mea inca nu bate soarele, ajunge abia pe la ora 4, cand trece de mijlocul cerului de la sud. Insa chiar si florile stau pleostite, fara vlaga, desi le-am udat de cateva ori astazi. Pot fuma o tigara, insa ma deranjeaza fumul, simt ca nu pot respira. Astept sa vina lumea acasa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s