Pe divan

Mii de fluturi zboara langa mine, mii de pene colorate si mii de fire de praf s-au ridicat ca un nor gigant de vata. Sed pe divan si ma indeamna la lenevie. Paradisul de flori ma ameteste, iar somnul vine incet, incet, ca un melc cu o carapace imensa. Perne moi, de puf, ma primesc sa ma inghesui in ele, si dantele si franjuri ma gadila ca niste furnici invizibile. Sampania miroase a piersica, iar prajituri cu vanilie stau pe platouri intinse, undeva in apropiere. Vine de afara un iz de vara, iar papagalii fac galagie in coliviile lor de argint. Noaptea se lasa pervers, iar din tavan sclipesc luminite tulburi. Ca si cum ar fi cerul instelat… Nimeni nu indrazneste sa vorbeasca tare. Se aud numai soapte. E atat de bine sa stai comod, intre cuverturi, sa privesti afara, cum umbrele danseaza nauce, cum amurgul transforma totul in violet, iar ferestrele inalte se intuneca incet, compunandu-se in final doar din dare de lumina fara culoare.

Iti aud pasii fermi pe podelele cu mozaic. Ma cutremur, ma strang si ma intind, ma intorc cu freamat. Am senzatii ciudate, care mi-au facut sangele sa circule greu, iar in brate sa n-am vlaga. Simt cum navalesc toate in mine, ca un val de mare, si ma rastoarna, si ma scufunda. Nu stiu ce-mi vei spune, sau poate va fi tacere. Simt cum te apropii, iar in aer se invart aceeasi fluturi de adineaori, dar parca beti, in mirosul tau. Stau fara sa rasuflu, si te-astept. Ai sa ma iubesti oare?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s