Fumuri

Stau şi plutesc. La propriu. Mă privesc de undeva de sus, eu pe mine. Stau, căci am fumat destul, am amestecat o gramadă de ierburi. Şi când spun “gramadă”, mă refer chiar la o capiţă, asezată pe-un ziar şi trecută tacticos prin sita mare, să se cearnă ca faina. Mi-e greu capul şi parcă pluteşte şi el saracu’. Văd siluete cum se mişcă în jurul meu, şi mă gândesc că arată ca nişte circari, cu picioroange şi cu nas rosu. Şi râd cu poftă. Poate că vor apărea în curând şi elefanţii. Cineva mai prepară câte un cocktail, şi mă serveşte cu subînţeles. Servesc şi eu, fireşte. Iar apoi plutesc din nou. O ţin aşa de câteva ore, sau poate am pierdut noţiunea. Nu mai ştiu şi nu contează. Important este să mă recuperez la sfârşit, să plec acasă întreagă, cu toate părţile componente. Mă recuperez şi pe parcurs, îmi umplu tolba de poveşti şi mintea cu otravă. Pe vremuri aşa se tratau o gramadă de boli, şi efectul placebo e recunoscut. Când râzi, toate se pun în mişcare, se întrepătrund, se repară. Ce m-am mai reparat şi eu aici. M-au tămăduit fumurile şi oamenii. Mintea s-a rupt puţin de corpul ăsta batut de zile şi de oboseli. Şi pluteste, frate, ce bine pluteşte… Zânele fermecate îmi fac cu ochiul de după perdele, şi râd, şi râd, şi ard pe dinăuntru.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s