Un mare cozonac

Viaţa asta e o mare plămădeală, cum ar spune bunică-mea. Adunătură de scene, de cioburi şi frunze. A nu se înţelege că mă apuc acum să filosofez, căci e un subiect mult prea larg, pentru o abordare mult prea mică. Însă, m-a şocat acum câteva minute, faptul că de atâţia ani văd aceleaşi feţe, aceleaşi ferestre, cu fix aceleaşi imagini şi exact aceleaşi vorbe. Parcă cineva ar tot frământa un aluat complex, însă nu l-ar pune nicicând la dospit şi nici nu l-ar pune în formă, la cuptor. Cineva, un uriaş, ne tot apasă, ne plămădeşte, ne învârte şi dezvârte, ne ameţeşte bine de cap, ca mai apoi să nu mai înţelegem nimic din tot ce-a fost sau ce va fi. Am căpătat experienţă, însă eu nu văd la ce ne poate folosi. Niciodată nu eşti pregătit pentru nimic. Dacă ai parte de un eveniment negativ, toţi spun că şocul te-a năucit, şi nicidecum că n-ai avea tu destulă putere să faci faţă situaţiei. Dacă ai parte de un eveniment pozitiv însă, cică te pierzi cu firea. Auzi, te pierzi… Eu zic că suntem pierduţi de la bun început, stăm ca şi morcovii în supă, abandonaţi. Un ochi stă pe cer şi învârte mărgeaua asta numită pământ, ca pe un bănuţ de 50 de bani. Fără nici un pic de efort, fără nici o undă de regret. Unde magnetice, forţe de atracţie… prostii… Eu zic că-i doar un mare joc, pentru adevăraţii universului. Unii spuneau că omul este o fiinţă evoluată, dar dacă stăm bine şi ne uităm în jur, eu zic să devenim realişti şi să nu ne mai amăgim chiar aşa de sumbru.

Advertisements

4 thoughts on “Un mare cozonac

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s