Pe muchie de cutit

Circul printre decizii, mă copleşesc. Mă întind după ajutor, şi mor încercând să ajung la telefon. Ferestrele sunt etanşe, nimeni nu mă aude cum strig. Cad pe covor, mă lungesc toată, ca într-un desen animat. Mă uit la tavanul camerei mele şi văd urmele de bidinea, şi-aş râde dacă aş avea putere. Totul a fost un vis uriaş, un balon de săpun. Atât să fi fost tot? Încerc să-mi reglez respiraţia şi mă pregătesc să aştept. Cineva va observa că lipsesc şi va veni. Nu ştiu cum va străbate printre uşile ferecate, însă dacă va exista o şansă, aceea va fi a mea. Iar dacă voi fi bine, voi face ca viaţa să merite a fi traită. Nu voi mai fi niciodată tristă. Nu-mi va mai fi frică de nimic. Nici măcar de moarte…

Totul devine pâclos. Poate că am să dorm puţin.

M-am trezit înnotând spre suprafaţă. Văd lumina confuză de deasupra mea, printre ape, şi mă străduiesc s-o ajung. Mă scufund şi curenţii mă ridică, mă înalţă uneori. Mă măngâie valurile, mă sufocă, şi plămânii îmi sunt plini de aer vechi. Simt că trebuie să schimb ceva, şi lupt. Cu mâinile, cu palmele şi picoarele, cu tot corpul vlăguit. Înot şi înot. Sirenele îmi ţin isonul, mă învăluie, îmi zâmbesc cu subînţeles, şi mă împing parcă spre înălţimi, dar de fapt îmi fură puterea.

La un moment dat m-am trezit la mal. M-am agăţat de ceva, care nu m-a lăsat să renunţ. Probabil că de tine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s