Filme

–          Şi cine, mă rog, să vrea să te omoare? Parcă am fi într-un film american! spuse ea cu un zâmbet zeflemitor, plin de o nonşalanţă poetică, cum tragea agale din ţigareta lungă, iar fumul făcea rotocoale inegale.

Ecrane mari ce strică ochii, se întind în faţa mea, iar povestea este fantastică, plină de suspans şi teroare. Noroc că ronţăim la filmele astea, căci altfel mi-aş fi muşcat limba sau pumnii de o mie de ori. Mi-aş fi ferit privirea, cu spaimă şi-aş fi pierdut cu siguranţă cam tot filmul, dar aşa, stau lejeră şi mă uit, alb-negru, şui şi cu lentile învechite. Bine măcar că ecranul este mare, iar actorii se disting destul de bine, mai ales că actriţa principală este blondă subliniat, şi-mi sare în ochi mai lejer. O vor omorî gangsterii cu care îşi face veacul, într-un final apoteotic. Şi, bineînţeles, stilul de viaţă, fără legume şi fructe, doar băutură şi nopţi nedormite. Devine previzibil filmul ăsta, şi încep să mă cam plictisesc. Ştiu şi cum va decurge destinul lui, hoţ de meserie, care va sfârşi prin a fi nemaipomenitul îndrăgostit lulea şi care, după pierderea capului, va reuşi cumva să-şi piardă întreaga raţiune. Doar e blondă, şi am şi subliniat.

Aş putea fi un regizor mic sau măcar o actriţă mediocră dacă m-aş chinui puţin, şi spun asta deoarece pentru a fi unul bun (pentru ambele situaţii), trebuie să ai montat în cap un cip din care să poţi scoate ca pe bandă rulantă toate scenele de groază, sau pe cele de amor tandru, sau să ştii să călăreşti, pentru că un western nu merge decât aşa. A!!! Şi trebuie să ai armă. Să tragi la ţintă măcar de două ori pe săptămână şi să fii înscris în clubul văcarilor. Cu lasou şi tot tacâmul, iar pe pereţi să ai capete de animale moarte şi împăiate, coarne de cerb şi piele de crocodil pe botine. Şi să fumezi doar Marlboro, doar e din zonă. Iar dacă vrei să faci filme abstracte, trebuie să te înscrii o săptămână sau două la dezalcolizare, sau într-un centru de recuperare psihiatrică, să te rupi de realitate şi să creezi în linişte, printre electroşocuri. Comediile mi s-ar potrivi mie, aş putea spune. Pentru simplul motiv că sunt neagră, iar oamenilor din ziua de azi le place o bucată bună de comedie neagră. Râd mai bine decât la orice. Fac haz de necaz. Terapie în trei paşi: 1. vizualizarea problemei 2. râdem cu gura până la urechi şi cu lacrimi dacă se poate şi 3. ignorarea problemei prin uitare agresivă. Probabil că aş avea ceva idei pentru un film sau două.

Advertisements

2 thoughts on “Filme

  1. ai dreptate cu avalansa d filme proaste si previzibile la care ne fortam sa ne uitam din plictiseala sau comoditate, dar macar datorita lor putem aprecia filmele cu adevarat bune….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s