Fiindca ploua

Aş sparge farfurii dacă aş fi din Grecia, aş bea bere daca aş fi din Germania şi m-aş îmbăta în fiecare seara. Ca să uit, ca să scap. Vreau afară, în ploaie, vreau să intru în pădure. Să nu aud, să nu vorbesc, … să nu gândesc. Umblu împleticit şi mă strâmb, mă doare capul, mă omoară venele care pleznesc. O să fac atac cerebral. Sau poate o să cad lată, pe podele. Să nu zic nimic, să nu aud. Să nu mă strige nimeni, şi să nu le fac toate de-a-ndoaselea.

Sunt altfel decât cum eram.

Să-mi cânte la ureche, zgomote, melodii, să-mi ducă tot alintul şi răsfăţul. Fără gene, fără pleoape, fără urechi şi fără riduri. Doar ten strălucitor şi urletul de disperare. Nu mă supăr, mă dezmint. Adun fandoseala şi trufia şi lenea. Cocktail comprimat într-un pahar gol.

Fără ochii şi fără urechi.

Doar un pat, sau o saltea, un perete şi eu.

Daca plouă, să mă plouă. Să mă spele şi să mă înece, curăţită de tot, ca la spovedanie. Un alt om, altcineva. Muţenie.

Fără cuvinte. Că sunt şi au fost destule, şi n-au loc în viaţă.

Totul e la fel. Prea la fel. Monotonie, sărăcie. Am violenţă. Am grabă şi totuşi ceilalţi spun că sunt liberă.

Pace vouă!

Simte vibraţiile în mâini, în palme, în vârful degetelor. Simte cum tremură în mine nerăbdarea, cum se mişcă şi cum mă zbat. Mă întoarce, mă răstoarnă, mă învârte, mă suceşte. Şi nimic. Nu am nimic, nu simt nimic, nu fac nimic. Mă duc să vin, şi plec să merg.

Picioarele mă plimbă şi mâinile se mişcă în tandem. Ca ceaţa şi moartea. Cerc în jurul meu, oameni străini. Bate lumina strâmb, umbrele ajung în faţa mea, fără frică.

Simte şi tu cum îmi bate inima. Cum mă ajută să continui. Cum e în viteza a cincea, pe un drum albastru. Simte şi tu cum se mişcă în mine, ca un melc bătrân, un gând incert.

Dacă vrei, poate mâine vom discuta.

Despre viaţă, despre adolescente deprimante şi despre medicamentele pentru circulaţie. Mâine vorbim.

Azi nu.

Advertisements

2 thoughts on “Fiindca ploua

  1. ultimele tale postari sunt despre nou, inorire, reinventare…bine ar fi sa putem face asta…asa printr0un dus, o ploaie sau o adiere de vant, macar de am avea 5 minute din zi in care absolut la nimic sa nu ne gandim si …sa stam …asa…o pauza si la gandire nu ar strica….si apoi in bratele celui drag. Ca tare e scurta viata asta, si tare rau ne va parea la final ca nu am gasit mai mult timp sa iubim si mai mult timp sa ne bucuram…

    • Eu sunt foarte influentata de ploaie. Ma deprima ceva grozav. Imi taie cheful de viata, nu-mi lasa decat loc de somn. Ar fi utile pauzele, dar sa fie soare, sa te poti bucura de una sau de alta, dar nu sa vad pe geam un cer plin de nori incruntati, sa-mi fie frig si sa vreau sa hibernez. E ok si lenevitul, dar daca este, exact cum ai spus tu, in bratele lui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s