Fara rost

Aş fi vrut ca vremea să vină şi să se oprească după bunul meu plac. Să fie tot timpul soare. Să fii mereu lângă mine. Să râd din orice, să mănânc îngheţată. Aş fi vrut să nu am conştiinţă. Să nu măsor timpul după ceasornic şi nici iubirea după dovezi. Când voi putea ajunge la liman, să mă simt satisfăcută şi împlinită, fără să pun la îndoială felul în care le-am făcut pe toate. Dacă s-ar fi putut, să fi scos din piatră seacă băuturi răcoritoare. Probabil că ai fi fost ironic cu mine, şi m-aş fi supărat. Dar mă iubeşti fără semne de exclamare. Dacă aş fi mută, ţi-aş scrie în câteva rânduri ce vreau, dar cum nu sunt, toate vor rămâne nespuse. Aş fi vrut ca măcar o dată în viaţă să zbor. Şi nu în vis, ci deasupra tuturor. Să am sentimentul acela înălţător, care îţi dă posibilitatea să priveşti de sus, dar să nu devii un încrezut. Să te dai în carusel, să te învârţi şi să nu atingi pământul. Să fii un balon de săpun, în lumină. Aş fi vrut ca seara să se evapore în aburi de şampanie.

Advertisements

3 thoughts on “Fara rost

  1. interesante contradictiile din acest post….ma gandeam in timp ce citeam ce imi place mai mutl, cu ce ma identific de fapt….dar daca acum imi place partea cu mutenia si iubirea, am sa revin apoi la ingheta….si peste o ora desi mi-e frica de inaltime poate chiar as vrea sa zbor asa cum ai descris. ideea e ca cu totii ne regasim putin, sau putin mai mult in ceea ce ai scris acum….in acet moment sincer vreau suc din piatra seaca 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s