Despre fericire

Îmi vine să râd. Îmi zâmbesc ochii şi toată starea de spirit. Râd cu palmele şi cu mintea deschisă, cu bucuria lângă mine. Inima îmi bate atât de tare, îmi suflă vântul prin păr şi am aripi de tinereţe. Norii au forme de pufoşenii, iar în căşti e muzica bună. Timpul are clipe sclipicioase, iar pe buze am luciu rozaliu. Prin ochelarii de soare văd lumea fumurie, văd cum zboară fluturii prin aer, iar eu râd şi râd şi râd. Nimic nu se compară cu o după-amiază de vară.

Beţia de bine iese prin pori, prin sufletul compus din vată pe băţ.

Mă dau cu trenuleţul de copii prin parcul mare. Le fac cu mâna trecătorilor, urlu cu putere alături de cei mici când intrăm în tunel. Mă dau jos şi alerg. În tricou şi pantaloni scurţi, cu şlapi care aproape îmi sar din picioare.

Mă plimb prin iarba crudă. Stau la umbră si la soare, mănânc pepene galben şi savurez mirosul de trifoi.

Şi-mi vine iar să râd, să mă învârt, să râd din nou.

Mă dau în leagăn şi te văd în depărtare. Cât poate să fie de bine…

Advertisements

4 thoughts on “Despre fericire

  1. Macar cand radem sa avem impresia ca putem face orice….dar sincer chiar ma vad facnd ce ai descris in artiocol, cat de copii putem fi uneori si cat de bine e atunci! Macar cand radem sa fim copii…

    • Rasul e favoritul meu. Si copii la fel. E ca si cum ai combina intr-o inghetata vanilia cu ciresele coapte. Nu poti da gres. Si te revigoreaza. Astfel, le recomand cu caldura. Pe amandoua!!! In timp ce se mananca inghetata aia …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s