Mama

Mult timp mi-a luat să înţeleg acest concept. Dar stai, corectez, să am impresia că înteleg. Să explic: mama mea este tot timpul îngrijorată. Eu, în schimb, sunt ultraprotectivă. Mama mea este pe fază tot timpul, îmi dă zece telefoane dacă îi spun că am strănutat de două ori. Eu verific în fiecare dimineaţă, pe frunte, temperatura fiicei mele, chiar dacă afară sunt 30 de grade. Mama mea are tendiţa să exagereze, fapt pentru care am certat-o de fiecare dată. Eu nu văd niciun tânţar, de armăsarul care stă în faţă. Mama mea are depresii uneori, şi simte că o apasă umerii, ca-i intră în torace. Eu pur şi simplu sunt obosită la sfârşitul fiecărei zile. Mama mea vede forme de animăluţe în norii de pe cer, şi îmi explică de fiecare dată să nu omor paianjenul, ci să-l scot afară, să trăiască. Ieri îi spuneam fiicei mele să nu rupă florile, că le doare. Mama mea nu se supără dacă n-o sun o săptămână. Eu, dacă nu ştiu ce a mâncat fiica mea ca şi snack între mese, mă pierd cu firea. Mama mea mi-a dat tot ce are, de la farduri şi agrafe, la bani pentru facultate. Eu mi-aş scoate inima şi aş face-o cadou la împlinirea celor doi anişori ai fiicei mele, aş pune-o fix lângă tort. Mama mea nu le nimereşte întotdeauna, şi are o grămadă de idei învechite şi nu înţelege noua generaţie. Eu cresc noua generaţie, şi am devenit mamă, am început să înţeleg, aşa că vreau să mi se treacă la dosar toată indiferenţa, toată trufia, egoismul şi falsa superioritate. Acum le recunosc şi tot ce îmi doresc este să fiu o mamă la fel de bună ca mama mea.