Despre plicuri cu frunze

Ultima dată când a venit din delegaţie mi-a adus trei punguliţe cu ceaiuri. Cu aşa miros şi savoare, încât nedesfăcute parfumează întreaga cameră. Le-am pus pe noptieră în dormitor, să le simt în somn, să-mi aducă vise cu cireşe şi iaurt, ca apoi să le deschid, şi să-mi fie ciudă că trebuie să presar în ibricul cu apă clocotită bucăţelele acelea de fructe confiate şi rădăcini tropicale. În schimb ceaiul, a rupt orice prejudecată.

Advertisements

2 thoughts on “Despre plicuri cu frunze

  1. Eu am tendinta sa pastrez la nesfarsit chestii de genul asta, dupa un timp constat cu stupoare ca sunt singura, ceaiul se consuma si are savoare atunci. Daca ramai fara stii ce sa ceri data viitoare.

    • Am desfacut doar unul dintre pachetele de ceai si l-am si terminat pe tot. Celelalte doua, le tin intr-o cutiuta speciala, caci inca nu ma lasa inima sa le arunc in apa. Jur ca as putea face baie printre frunzele alea si n-as mai iesi niciodata… o mama, ce mai fantezie…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s