Nici o fantomă nu moare

Toate poveştile adevărate încep cu „m-am trezit de cu bună dimineaţă şi …”, iar eu n-am să mă abat de la regulă. M-am trezit de cu bună dimineaţă şi m-am hotărât să mă târăsc cu mai mare demnitate din pat până la baie. Să-mi aranjez părul şi să mă spăl cu mai mare jovialitate, nu cu faţa mea obişnuită de om chinuit de nesomn. Am reuşit să trec peste toate obstacolele din cale, mii de obiecte minuscule, pe care cu ochii doar de jumătate deschişi n-ai cum să le vezi, dar numai după ce mi-am îndoit degetul mic de la picior într-o maşinută de plastic verde. Am scrâşnit din dinţi, şi mi-am spus în gând că asta nu-i viaţă, iar când am ajuns în final în baie, am stat cu capul pe buza chiuvetei, să-mi treacă durerea, muşcând din porţelan, căci să urlu nu a intrat în discuţie. M-am ridicat încet, cu lacrimi micuţe la marginea ochilor, cu obrajii roşii şi părul zburlit, iar când mi-am văzut imaginea reflectată în oglindă, am avut o reacţie stranie, cum că seamăn cu bunica mea din cealaltă lume.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s