Zen

Într-o bună zi am să-mi vând sufletul către necuratul pentru o vacanţă.

Ce rost mai are descrierea aerului cu aspect rarefiat de libertate, a mirosurilor de mâncare făcută pe sobă, a cântecului a ce-ştiu-eu-ce păsăroi, a drumurilor pietruite şi învolburate-n praf, a soarelui care apune la ora 7, a umezelii care cuprinde întreaga fire o secundă mai târziu, a ecourilor care răzbat când stai cocoţat pe vreo creastă de deal, a fricii de a nu-mi rupe picioarele pe cărări nebătute, a văcuţelor care vin acasă în grup, dar au înţelepciunea de a se despărţi la ceas de seară şi de a merge fiecare spre poarta ei, a apei rece ca gheaţa, de te doare gâtul dacă o bei pe nerăsuflate, a bunicilor care stau încreţiţi ca într-o fotografie din zona crepusculară?

Sincer, toate astea trebuie trăite, ca să simţi senzaţia adevărată. Altceva, e doar vorbă-n vânt.

Advertisements

8 thoughts on “Zen

  1. Ar trebui sa calatoresc in timp ca sa mai pot avea toate acestea …sau macar sa calatoresc la distanta de un “pas bran” si trei ore de mers cu maina… pentru cine mi-a ramas din pretiosul vis:)

      • La mine s-au terminat prin 2005:).. Stii cum este.. cand ceva se rupe/sparge/dispare… mai greu:). Noroc cu amintirile… 😛

      • Imi pare rau sa aud asta. Vorbesc de rupt/spart/disparut. Dar exact cum spui, cel mai fericit este un om cu amintiri. Uneori realitatea prezentului nu se inalta la nivelul celei trecute, ce sta intr-un abur cald, plin de sentimentalism. Eu de multe ori prefer sa traiesc in trecut.!

  2. Majoritatea traim in halul asta fara de hal. Traim cu alergarea in suflet, de a face cat mai mult pt noi, pt familie. Ne pacalim singuri spunand ca sfarsitul urmator de saptamana plecam sa ne aerisim plamanii, mintea, sufletul,… binenteles nu o facem. Nu avem timpul necesar nici sa ne gandim la ce-i mai rau, la ce se poate intampla cu noi dupa ce am iesit pe usa si sa regratam acele lucruri pe care le-am lasat pe ultimul loc.
    Suntem multumiti de noi, dar oare cineva apropiat noua este multumit ? Sunt sigur ca nu. Alergam, alergam, dar nu putem multumi pe toata lumea, nici chiar pe noi cateodata.
    Si totusi viata merge inainte.

    • Foarte frumos spus. A cuprins exact ceea ce incercam sa transmit de fapt.
      Eu am parte de foarte putine momente de liniste adevarata. Si de aer curat. Astfel ca devin de-a dreptul incantata cand ajung sa le am pe amandoua. Iar pentru acele momente consider ca viata merita a fi traita. Astfel ca e bine ca merge inainte! Multumesc pentru comentariu. Mai astept si altele, atunci cand albinutele vor avea o clipa de somn :)!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s