Yesterday is over

Am un fel de vacuum în simţiri. Odată cu ploaia, am realizat că unele lucruri se spală, iar altele se şterg. Mi-e dor să locuiesc cu sora mea, să fiu la facultate, mi-e dor să ascult muzică bună la vreun party, apoi să stau la chill-out până la 11 dimineaţa, să cunosc lume nouă, pictată abstract, să petrec o după-amiază întreagă căutând look-ul potrivit, sau să filisofez cu prietena mea cea mai bună într-un balcon din Zorilor sau din Mărăşti. Mi-e dor să mă întorc acasă într-un trolebuz plin ochi cu bătrânici ce merg la piaţă şi să fiu nevoită să le ofer locul, sau să mă pornesc pe jos, cu întreaga gaşcă. Să ajung în camera mea şi să n-am totuşi somn, să vreau iară să ies pe străzi sau să-i chem pe toţi înapoi şi să ne instalăm confortabil la un film. Mi-e dor să-mi fac cafeaua la ibric, să-i aştept să se trezească, în timp ce povestesc la telefon cu aceeaşi prietenă, de parcă nu ne-am fi văzut de un secol. Mi-e dor să stau în amfiteatre de studenţi şi să râd de şosetele verzi ale profesorului, sau de tablourile precursorilor iluştrii de pe pereţi. Mi-e dor de cei care m-au făcut să râd şi de cei ce m-au făcut să plâng, de cei care stăteau vis-a-vis şi de cei care stăteau tare departe, dar reuşeau cumva să ajungă la mine în fiecare zi. Mi-e dor de acel menage aux trois, care a definit acei ani, şi care m-a determinat uneori să merg înainte. Mi-e dor să mă învârt pe scaunul roşu din piele, sau să fumez stând pe covor. Mi-e dor să ascund calculatorul în dulap şi să dezinstalez candelabre, înaintea începerii monstruozităţiilor de la chef. Să strâng sute de pahare de plastic şi să găsesc frigiderul gol, în dimineaţa de după, să număr zilele până la venirea pachetului următor. Să aştept microbuzul de acasă, la ora 7 dimineaţa, iarna pe crivăţ, pentru choux a la crem. Mi-e dor să nu mă duc la cursuri pentru că ei nu merg, sau pentru că plouă, sau pentru că nu ne putem trezi de cap. Mi-e dor să am în fiecare zi o aventură, să îmi tresară inima de nerăbdare. Mi-e dor să fiu studenta de atunci.

Advertisements

4 thoughts on “Yesterday is over

  1. eeeeiiii si mie mi-e dor de Cluj, si cred ca atmosfera aceea se mai regaseste prin oras, parca e neschimbat cand te intorci chiar si numai in trecere. Poate e orasul , poate e varsta, poate am fost noi dar cred ca de studentime mi-e cel mai dor….nu de anii de liceu.

    • Mie mi-e dor si de anii de liceu, dar intr-adevar facultatea a fost altceva. A fost o oaza de fericire-nefericire, care m-a reprezentat pe de-a-ntregul. N-as face nimic diferit, daca mi s-ar oferi sansa sa fiu “repetenta”!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s