Coma ideilor raţionale

Bineînţeles că am făcut greşeala să intru în magazine. Noile colecţii, stăteau mândre în vitrine şi pe raioane, împărţite egal după culoare, formă, mărime şi preţ. Clar, îmbolnăvire instantanee. Dintr-odată, m-am speriat – am să întrec măsura, am să întrec măsura, evident c-am să întrec măsura…

Dar am pornit.

Marouri tomnatice, şi bleumarin şi cenuşiu şi un fel de roz pal. Un morman de bijuterii sclipitoare, retro sau vintage, eşarfe şi pantofi cu toc gros. Şi paltoane cu revere largi şi jersee cu falduri.

N-am mai ştiut cum mă cheamă, câţi ani am, pe ce stradă locuiesc. M-am pierdut cu firea. Am început să colind etajele, fără un scop anume, căutând rentabilitatea achiziţiilor mele. Am intrat în sevraj, după vreo oră de roire haotică. Nimic nu mai era raţional în gândirea mea. Şi-atunci, în sufletul meu s-a strecurat şarpele piezaniei, am scos din buzunar un obiect extrem de preţios şi-am întrebat, cu un fel de sfială în glas:

–      Pot plăti cu cardul?

Advertisements

6 thoughts on “Coma ideilor raţionale

  1. “Deci” acest lucru mi s-a intamplat si mie de cateva ori… trebuie sa adopt aceasta terminologie !! E minunata! Eu am scapat momentan de “ispita” – am doua-trei magazine in care chiar tanjesc uneori sa intru. Noroc ca s-au inventat odorizantele… :D!! Nu mai mai pot apropia de acele magazine… Tin la nasul meu, normal! =))
    Si de curand mi-a expirat si cardul, asta ca nu carecumva sa fiu tentata de vreun shopping online.

    • Din pacate, da, femeile astea n-au pic de simt al abtinerii. Si da, ai dreptate, nici barbatii, cu precizarea ca la ei fenomenul este mai rar (cu toate ca si mai costisitor, insa nu intram in amanunte). Atata mai doresc sa subliniez, ca pana la un moment dat m-a tinut nebunia, dupa care ratiunea a revenit in craniul meu si m-am oprit la timp, fara sa depasesc masurile! Am incadrat cumparaturile in limitele bunului-simt. Poate si din cauza ca acasa ma astepta interogatoriul de rigoare. Care nu e unul chiar la indemana oricui 🙂

  2. bine macar ca te-ai oprit la timp si nu ai factu daune mai mari. Te inteleg oricum ispita e mare, mai ales daca nu sutn langa noi domnii sa ne aduc acu picioarele pe pamant.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s