Scrisori de la capătul Pământului

Ca sfârşit al călătoriilor mele imaginare, am ajuns într-un punct de maximă îmbolnăvire şi-aş vrea să găsesc rădăcinile arborelui meu genealogic, să mă întorc acasă. Din păcate nu mai ştiu adresa, nu-mi aduc aminte strada, probabil că nici vecinii nu m-ar recunoaşte pe mine, căci sunt un altfel de om. Cu o putere care pe vremuri mi-a lipsit cu desăvârşire, drept e că nici n-aş fi avut nevoie de aşa ceva pe-atunci. Nenorocirea e că schimbarea de care vorbesc nu se referă doar la putere, ci şi la o secătuire a umorii ochilor, a subţierii sângelui şi a lipsei totale a poftei de mâncare. Am nevoie de câteva indicaţii precise, să-mi aduc aminte unde este steaua nordului, unde e bradul din faţa casei mele natale şi codul poştal al dorului. Vreau să mă regăsesc. Aştept ajutor.

Advertisements

2 thoughts on “Scrisori de la capătul Pământului

  1. Si eu am un dor de casa copilariei mele!! Culmea ironiei este ca se afla aproape (fizic) de locul unde stau acum. Sa zicem la distanta de maxim 20 de minute mers lejer… Doar ca pentru mine este foarte departe .. la 19 ani distanta, vreo doua etape de “renovari”, o cada si o soba de teracota lipsa si mare sarata, de lacrimi.
    Dar e acolo.. si tare, tare mult as vrea sa ajung.

    • Vaaaai, ce frumos ai descris distanta care va desparte. Distanta care a trebuit sa vina, dar care e plina de o nostalgie iremediabila. M-ai impresionat ceva fantastic!!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s