Nu-mă-uita

Mi-am dat seama că, după atâta toamnă spre iarnă în oase, am uitat să iubesc aşa cum numai eu ştiu s-o fac. Mi-am dat seama că floarea cu pricina, ce apare cu prisosinţă primăvara, şi-a greşit meseria şi perioada. Ar fi mult mai indicat, după părerea mea, să iasă de sub mormanul de frunze galbene şi ude, şi să-mi aducă atunci aminte. Căci pe vreme bună, toate aleargă şi se rezolvă parcă de la sine, însă atunci când începe domnia crivăţului, toată lumea se zăpăceşte de cap, se agită fără rost şi-şi cam pierde din elan. Cine pierde în toată treaba asta, e feeling-ul bun. Şi chiar n-am vrea să pierdem un feeling bun. Nu se face. Astfel că, exact cum punem ceasul cu alarmă să ne facă larmă dimineaţa, pentru că nu avem cum să ne aducem aminte să ne trezim, din moment ce dormim buştean, tot aşa, ar trebui plantate mii de floricele albastre care să fie puse pe marginea drumurilor şi prin parcuri şi pe străzi, şi la ferestre şi prin balcoanele de la etaje superioare, şi la orice colţ spre care ne întoarcem privirea, să ne putem aduce aminte, să nu cumva să uităm.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s