Iarbă

Nimic nu mă încântă mai mult. Face viaţa verde şi dă poftă şi celor mai anchilozaţi în gândire sau în simţuri. Când se pierde sub brumă sau dispare cu totul sub gheaţă, fericirea mea se duce şi ea pe apa sâmbetei. Combinaţia perfectă este cea de soare şi iarbă, dar pot accepta şi lipsa soarelui, atâta timp cât o am pe cealaltă. E bună şi uscată, dacă aceasta este singura posibilitate, deşi eu prefer mugurii şi rămurelele pline de savoare. Iar dacă între timp s-a scurs vremea şi ea s-a cam veştejit, nu-i problemă, merge şi aşa, măcar nu-mi pierd iluziile. Dar să nu existe deloc… ei, asta e de-a dreptul tragic. Îmi place să văd în faţa ochilor câmpii şi căpiţe şi orice alt aranjament, genul ierbarelor sau a celor pe care le poţi percepe prin simţul tactil. Ce ţine de imaginaţie, de genul „azi-vară când mirosea a iarbă proaspătă…”, mă irită, căci simplul timp trecut îmi readuce în prim-plan faptul că acum nu este. Şi nici nu va fii. Mintea mea de fum va trebui să aştepte.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s