Copacul Luminăţiei Sale

Luminăţia Sa locuieşte acum la oraş. A venit dintr-o depărtare nu prea mare, dar totuşi de pe alt tărâm. S-a stabilit de ani buni, care azi par a fi doar o clipă minusculă şi neînsemnată. S-a blocat într-un bloc, într-un cartier destul de bine cotat, dar totuşi lăturalnic. Şi-a făcut mici tabieturi de om înghesuit, ce a plecat din regatul său măreţ pentru a se restrânge în câteva săliţe total neîncăpătoare, fără slujitori şi fără grădinile care îi erau atât de dragi. S-a obişnuit cu greu cu scările fără marmură şi tavanele fără picturi, fără semineu şi fără bucătarul său destoinic, care îi delecta papilele gustative cu tot soiul de reţete excesiv de gustoase. S-a mulţumit să-şi aducă ogarul, care la rândul său a făcut o depresie masivă de la lipsa aerului curat, şi colecţia sa de ierburi rare, primite în dar de la cei mai mulţi dintre prietenii vechi. Într-o zi fără o culoare deosebită, Luminăţia Sa a considerat că o carte i-ar ridica puţin moralul, astfel că s-a aşezat într-un fotoliu tapiţat cu o stofă regretabilă, şi s-a pus pe citit. A citit toată ziua şi toată noaptea care a urmat, a citit şi a doua zi, şi a treia zi… a tot citit vreo câteva luni de zile, când l-a răpus somnul. L-a trezit câinele, cu un lătrat aproape şoptit. Luminăţia Sa l-a mângâiat pe creştet şi a dat să se ridice. Dar n-a putut. A dat la o parte pătura care îi acoperea picioarele anchilozate şi a descoperit cu stupoare că a prins rădăcini. Mari, groase, încolăcite şi extrem de adânci. Nici urmă de picioare, doar coajă de copac adevărat, ce a trecut prin straturile de betoane şi prin încrengăturile metalice şi a străpuns până jos, dincolo de privire.

Advertisements

2 thoughts on “Copacul Luminăţiei Sale

  1. Ai un talent deosebit pentru povesti cu morala. Parca spune povestea fiecarui roman care s-a mutat la oras si a abandonat viata rustica dar linistita si curata, petru a se trezi “acasa” in marele oras. Ca un biet om blocat si el la bloc, cred ca voi fi vesnic nostalgica vietii la casa, si strazii in care am copilarit. Cel putin Luminatia Sa si-a pastrat cainele, ai mei au ramas la casa…unde sunt mai fericiti.

    • Eu cred ca la bloc ne infestam cu ura. La casa, prin spatiile mai aerisite, ai forta de a deveni mai intelegator. Unii se transforma in adevarti filosofi, care stau pe veranda si admirand cate un apus/rasarit de soare, scriu tratate de moralitate. Asta, fireste, in cazul in care locuiesc izolati, caci in toate celelalte cazuri, poti deveni usor mare fan al radio-sant. Care la bloc nu are semnal si acoperire.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s