Motanul Kruger

A fost mare fan Rammstein. A ascultat la căşti până când urechea stângă deja a început să-i dea rateuri. Îl strigam să vină la lapte, iar el nimic. Unde mai pui că după aproximativ o lună de tot ascultat, a devenit atât de îndârjit, încât doar vederea laptelui respectiv îl punea pe o fugă animalică către culcuşurile şoriceilor, ce nu mai aveau în faţa lui nici o şansă reală. Îi rupea în două, cu dinţii parcă ascuţiţi pe fierăstrău. I-a cooptat şi pe ceilalţi motani din cartier, toţi cei care aveau ca şi el un moţ de blană albă în frunte, conducându-i spre un adevăr arian, care spunea că doar ei sunt pisici aristocrate. Într-o după-masă a apărut târând după el o boxă imensă, care a urlat vreo câteva săptămâni bune, terminandu-se cu spargerea ambelor timpane. De atunci, Kruger pictează. Stă toată ziua într-un fotoliu de lemn, şi scrijeleşte cu gheara nişte semne ciudate, pe care eu personal nu prea le înţeleg.

Advertisements

2 thoughts on “Motanul Kruger

  1. sunt curioasa uneori de unde ai atat inspiratie in personajele tale…uneori ma prind…alteori nu, oricum eu imi sustin parerea ca ar trebui sa le aduni pe toate intr-o carte de povesti pentru copii, sau parinti :)…sau de ce nu pentru ambii, ne mai amintimi si noi astfel morale de mult uitate

    • Inspiratie este, si poate ca voi scoate o carte, cine stie… pana una alta mergem pe varianta electronica, pentru ca-mi vine mai usor… si ca sa fiu sincera pana la capat, e si gratis…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s