O echipă formidabilă

Noi, cei doi protagonişti vestiţi, ne ştim şi ne cunoaştem, poate chiar prea bine pentru o relaţie sănătoasă, ne psih-analizăm în fiecare zi, să descoperim la final că suntem numa’ bine. Şi râdem ca doi copii fără probleme, ca se ne încruntăm unul la altul două secunde mai târziu: tu ai uitat de pâine, nu eu! tu ai avut banii la tine tot acest timp, cum era să merg eu, şi ce? să cer pe datorie?

Cică ne-am împărţit în mod egal sarcinile de prin casă.

Facem curat împreună. Eu dau cu aspiratorul, el se uită la scorul de pe gazetă. El şterge gresia, eu mă fofilez la o ţigară.

Facem mâncare împreună. Începe aşa: el pleacă la cumpărături cu o listă lungă, lungă; eu stau în bucătărie, foindu-mă-ncoace şi-ncolo; El (sunându-mă de la magazin): să iau mai mult lapte? şi vezi că nu are rost să cumpărăm carne, de ce-ai trecut-o pe listă? Vaaai, dacă n-aş fi eu să observ lucrurile astea… Eu: păi îmi trebuie carnea pentru perişoare! El: a! perişoare! bine atunci! Luăm, luăm. Iar lista continuă, că are pe ea vreo 20 de puncte. Apare acasă cu sute de plase giga grele, pe care le aruncă în hol. O oră despachetăm şi ne minunăm de toate bunătăţile luate. Noi (deodată): ce norocoşi suntem, alţii n-au ce mânca, iar noi avem 5 pungi cu chipsuri, care nici măcar nu erau pe listă… Eu mă apuc de gătit, el se apucă de mâncat chipsuri. Îmi trebuie şi mie. Terminăm prima pungă, pe a doua, pe a treia, deja nu ne mai este foame aşa de tare. Supa fierbe de trei ceasuri. El: nu e gata? Eu: nu! El: da’ ce brânză ai făcut până acuma? Eu: dragă, aşa iese bine, la foc mic… El: focu’ soarelui de foc! Mâncăm şi prima tablă de ciocolată şi puţine napolitane, bem şi juma’ de sticlă de suc. Masa încă nu e gata!

Facem sport împreună. El se joacă heroes. Eu citesc. Paranteză – nimeni n-a spus nimic despre mişcare fizică, noi suntem adepţii sporturilor minţii…

Facem vizionări de filme împreună. El stă pe partea de colţar care are loc pentru întins picioarele, şi urmăreşte atent filmul. Eu stau pe partea fără niciun loc, şi aţipesc tot la două secunde. El (mă scutură şi se enervează): păi du-te şi te culcă în pat, nu vezi în ce poziţie dormi? Eu: nu dorm măi, am fost mega atentă, ştiu perfect ce s-a întâmplat. Tot eu (nouă minute mai târziu): mă duc să mă culc, că nu mai pot!

Facem audiţii împreună. El dă muzica tare, bâţâie pe scaun. Eu stau pe canapea şi mă agit static şi mă vait, că trezim tot blocul. El dă muzica la maxim şi se ridică, mă ridică şi pe mine şi mă învârte în aer să tac din gură. El (după cel mult patru minute): gata, gata, hooo! că s-a supăra-n poznă vecinu’ Găvrilă, că poate doarme.

Din aceeaşi categorie sunt şi spălăm haine împreună, ducem copilul la joacă împreună, aşteptăm pe Moşu’, evident împreună, dar acestea într-o altă zi.

Advertisements

6 thoughts on “O echipă formidabilă

  1. sunteti o echipa formidabila si putin atipica dar oricum foarte simpatici si dragi mie, mi-ar place sa ma transform intr-o “goanga” macar o data, cred ca ma-s prapadi de ris la ritmul vostru de lucru !!

  2. asta chiar m-a bine-dispus, nu de alta dar eu sunt martora la echipa asta “doar” 8 ore pe zi…eu zic ca unul fara celalalt ati fi incompleti si incapabili sa functionati in parametri normali…parerea mea 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s