Ce nu e ciudat la transformare

Eu mă lupt cu îndârjire să rămân aceeaşi persoană, aşa cum am fost de milenii încoace, să-mi păstrez egale iubirile, deznădejdile, prefecţionismul şi toate celelalte sute de chestiuni ale mele şi doar ale mele. Nu ştiu cum se face însă, că în preajma schimbării anului calendaristic, mă apucă nu-ştiu-ce, şi simt cum câte o părticică din mine sau pleacă, sau se transformă în ceva absolut brutal şi lipsit de gingăşie. Ba mă simt prea gospodină, ba prea serioasă, ba din contră, prea copilăroasă pentru anii pe care îi am. Nimic nu stă în loc, aşa cum am aşezat eu, cu multă atenţie, pe tabla de şah. Pionii se mută alan-dala, turnurile cedează, nebunii se aşează pe locul regelui, iar regina plânge încontinuu, cu lacrimi de crocodil. N-aş fi priceput ce nu fac bine, la lupta mea crâncenă cu transformarea, dacă nu aş fi citit recent un articol al cercetărilor britanici, care vorbea despre ciudatele vârste ale adultului, care nu e nici copil mic-mic, nici moş sau babă cu părul alb, nici preşedinte al unei ţări, ci doar simplu om al grotei sociale ce se mişcă lipa-lipa.

Advertisements

4 thoughts on “Ce nu e ciudat la transformare

  1. eu cred ca tot ce ni se intampla…se intampla pentru ca noi sa evoluam, schimbarea nu e intotdeauna un lucru negativ, si cred ca nici nu o constientizam. iar sarbatorile si trecerea dintre ani a fost tot timpul o perioada cam agitat, plina de evenimente si schiimbari…eu zic ENJOY…it will pass!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s