În luna noiembrie

Sufăr că nu-i decembrie şi că nu primesc niciun cadou. Astfel, vreau ca Moşu’ să vină acuma, în seara asta! Ştiu că nu poate, ar fi culmea să poată, cu jucăriile doar pe trei-sferturi terminate. Atunci măcar să vină văru-so. Sau taică-so. Sau orice rudă sau afin până la gradul patru. Să îmi aducă mie prima (ca o gămălie egoistă ce sunt – când vine vorba de cadouri nu pot fi decât un monstru fără graniţe), tot ce are deja terminat. Mă pot mulţumi cu o singură mănuşă din pereche, sau cu un singur pantof, sau cu o blană fără o mânecă, doar e mai chic aşa. E de-ajuns şi o cană fără toartă, sau un tablou neînrămat, sau o felicitare muzicală lipsită de glas. Nu accept păpuşi fără ochi, că alea nu mă lasă să dorm, şi nici borcane de murături fără capac, că abia am terminat curăţenia generală în bucătărie. Pot băga în seamă orice cadou neîmpachetat cu fundiţă, că oricum nu mai contează. La febra care m-a curpins, mă bucur şi de-un bec fără lumină.

Advertisements

4 thoughts on “În luna noiembrie

    • Da, sa stii ca asa este. Sunt o fire extrem de nerabdatoare (desi uni ar zice altceva, dar acolo a fost vorba de pur antrenament spiritual). La baza, sunt o fetita mica mica ce il asteapta pe Mosu’ ca pe nu-stiu-ce!

  1. am observat ca de la o anumita varsta nici macar de Niculas nu mai primi cadou, noroc cu mamele care si acum ne cumbara o bota si o ciocolata sa ne indulceasca pana la Craciun

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s