Din când în când, îmi revin unele gânduri

Un asemenea gând este cel legat de cum i-am tăiat eu mamei fularul cu foarfeca specială de chirurg, ce tăia incredibil de fin şi de drept, iar eu nu m-am zgârcit deloc şi l-am frănjurit extrem de mult şi bine. Alt gând premiant ar fi cel în care-mi amintesc cum i-am muşcat (şi prin muşcat mă refer la rupt cu totul) nasul ursuleţului de suflet tot al mamei, pe care îl avea, evident, din copilărie. Apoi îmi aduc aminte de prima mea căzătură serioasă, când genunchii mi-au fost roşii şi jupuiţi, după o plimbare cu patinele cu rotile (erau nişte patine atât de rudimentare, că mă mir că se numeau aşa pe atunci), şi m-a pansat cu trei suluri de tifon, şi de prima mea 100 de metrii pe care i-am înotat fără ajutorul ei. Ar mai fi un gând, cel în care am fost salvată de mama de un imens şi oribil câine vagabond ce stătea la colţul străzii şi care a fost cât-pe-ce să mă întoarcă dintr-unul dintre cele mai importante drumuri din viaţa mea, şi acela în care îmi aduc aminte de ziua când am văzut-o pe mama stând în picioare vreo 17 ore, fiind absolut de neclintit. Apoi gândul cu trezitul din anestezia-minune, şi-am văzut-o pe mama dând indicaţii preţioase doctorilor şi asistentelor din sala de naşteri, şi gândul legat de ultima întâlnire şi cel legat de viitoarea întâlnire. Abia aştept s-o văd pe mami!

Advertisements

10 thoughts on “Din când în când, îmi revin unele gânduri

  1. De si revin cred ca sunt cele mai frumoase ganduri, si cele mai pretioase multumiri tacite pentru mamele nostre. Noroc cu tine care ne aduci aminte ca multumirile sunt mai pretioase cand le imparti si nu tii ce e bun doar pentru tine.

    • Asa e, nu-mi prea ajung cuvintele sa ii multumesc. Exact cum a facut-o si Cabral in articolul acela ce mi l-ai trimis… Nu prea ajung elogiile pentru persoanele care iti fac astfel de amintiri, nu?

  2. Minunatele amintiri!!! Si eu le pretuiesc nespus pe ale mele:)! Iti multumesc ca ai scris atat de frumos despre momentele de neuitat!!

    • Asa-i ca raman cateodata atat de bine si de clar in memorie, de zici c-ar fi fost ieri si cand te gandesti la acele momente parca te umpli cu un soi de iubire ce difera de cea zilnica?… nici nu stiu cum s-o descriu…

      • da! asa e:D e greu de descris… cuvintele nu pot reda la adevarata intesitate sentimentele si trairile. dar uneori parca te teleportezi in timp si retraiesti acele clipe. si simti caldura peretelui cu soba si mirosul mancarii si gustul si auzi vocile ca si cand ar fi acolo prezente. ca o calatorie in timp pret de cateva secunde:)
        iubire – asa cum spui tu:)

    • Poi sunt legate de mama. Am si altele mai neortodoxe ele asa, dar acelea o implica doar partial, si despre acelea nu prea vreau sa scriu aici, nu ca mi-ar fi rusine, dar sper ca intr-o buna zi, cand va fi licuriciul meu mare si va citi aceste randuri sa poata sa spuna ca mama ei a fost cam dusa si putin deraiata in unele privinte, dar a scris si ea vreo doua-trei posturi decente 🙂

  3. Intotdeauna amintirile copilariei si ale mamei sunt atit de puternice incit nu le poti uita toata viata .
    si eu am citeva amintiri dar in unele “ea” lipseste cu toate ca mi-e draga, sper ca fiul meu nu traieste sentimentul pe care eu il am…….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s