Vechituri…

Da, vechituri mirosind a penicilină, a borcan închis, a memorie pierdută. Pe toate trebuie să le iau pe rând, să le sortez, să mă fac că nu percep izul de acarieni, ca și cum aș avea un defect la nara stângă. Din frica de a nu rămâne vreodată fără unealta potrivită la îndemână, m-am ales cu tot soiul de obiecte științifico-fantastice, care pe lângă faptul că sunt preistorice, au talentul de a mirosi a mumie. Astfel, într-o pungă neagră, să aducă a înmormântare, le-am adunat pe toate, cu miros cu tot, și le-am dus departe, într-o altă patrie a nostalgiilor legate de trecut.