Două bufniţe groteşti

Stau în faţa blocului şi atâta-bat din gură şi numai înţelepte nu par a fi şi nici cititoare de gânduri. Bârfele lor răzbat peste întreg calvarul străzilor călcate de maşini, peste urletele sirenelor din depărtare. Stau şi-aduc ghinion. Două băbuţe gârbovite de scleroză au încearcat să le-alunge, dar păsările râdeau mai presus, pe crengi, pe stâlpi de telegraf. Două cârtiţe au ieşit din subteran, au mâncat babele agitate şi-au urcat spre bufniţe să le sperie, să le rupă ghearele ascuţite şi pline de îngheţ. Fără rezultat. Bufniţele au ros din cârtiţe, au scormonit în ele după băbuţe, iar de pe stradă şi din holul blocului se aud şi acum bârfe rău-voitoare.

Poştaşul sună întotdeauna de două ori.