Pe pământul făgăduinţei

Stăteam culcată la pământ, încercând să înţeleg diferenţa ca de la cer la pământ, între mine şi tine. Noi nu eram ca şi alţii, tot o apă şi-un pământ. Nu puteam nici măcar să fug mâncând pământul, astfel că mi-am lăsat ochii-n pământ, căci tu nu erai nicăieri. Parcă te-ar fi-nghiţit pământul. Am simţit cum pământul îmi fuge de sub picioare. Am simţit cum fac degeaba umbră pământului. Aş fi vrut să mă strângă Dumnezeu de pe pământ. Mi-am pierdut în final speranţa şi-am intrat în pământ de ruşine.

Însă exact acolo te-am găsit. Locuiai în buricul pământului.

Advertisements

10 thoughts on “Pe pământul făgăduinţei

  1. …şi eu aş intra în pământ…în dorinţa de-am găsi primele rădăcini cu rădăcinile de-acum…ţinute la piept benevol…o bucată de mantie….îmbrăcată pe gol.

  2. Mi-aduc aminte de celebrul cliseu “ce-i al tau e pus deoparte”…nu stiu de ce… dar ca de obicei evoci imagini si sentimente foarte reale in lumea zgomotoasa in care traim. E minunat cand gasesti acea persoana, si e eliberator sa constati ca a meritat toata asteptarea, cautarea si neputinta de dinainte …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s