Maladia clătitelor cu gem

Viaţa unor astfel de bucate nu e simplă deloc, deşi aşa ar părea la o primă privire. Pornesc toate deodată, în acelaşi castron mare şi verde, stau cuminţi şi niciun sunet nu scot, în aşteptarea unui polonic. Ele cred că-i salvator! Le ia pe rând, astfel că n-au de unde să ştie că merg direct către încinsa tigaie. Ajunse acolo, se încălzesc tare bine, fapt ce le place enorm, dar în scurt timp vine cumplita tragedie, căci se îmbolnăvesc! Încet-încet le apar pete! Nici cel mai vestit dermatolog nu are leac pentru aşa ceva, iar ca situaţia să fie gravă în adevăratul sens al cuvântului, în mijlocul situaţiei lumea le este răsturnată cu josu-n sus, şi nu mai văd nimic, chiar absolut nimic, înafară de păcătoasele lor de pete.

Buboase şi supărate, sunt scoase din tigaie. Ca se se-mbuneze puţin, sunt umplute gingaş cu dulceaţă. Rulate bine, supurând gem arămiu, stau unele lângă celelalte, aproape ca la început, pe o farfurie lunguiaţă. Păcat că într-o clipită apare un flămând.

Ele cred că-i salvator!

P.S. Omagiu celei care le face atât de bune!

Advertisements

10 thoughts on “Maladia clătitelor cu gem

  1. nimeni nu face clatite ca mama….mama fiecaruia ma refer. de curand chiar mi-a daruit tigaia ei de clatite…dar tot nu sutn la fel 🙂

  2. In urma acestui articol frumos, (pornit de la o simpla clatita), am sa fac mai des clatite, si pentru ca modul de preparare difera de la mama la mama, (dar bun oricum ai lua-o), de la tine am sa iau sufletul care l-ai pus in ele. multumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s