Răsărit

Dacă mi-ar răsări în palmă o balenă de o sută de tone, oare aş mai putea să mai aplaud? Dacă mi-ar răsări pe spate aripi de musculiţă de oţet, oare aş mai putea să mă mai aplec să-mi leg şireturile? Dacă mi-ar răsări pe picior un labirint din gard viu, oare aş mai putea să alerg desculţă pe asfalt? Dacă mi-ar răsări în ureche un gramofon de dinainte de război, oare aş mai putea să-mi ţin echilibrul pe o sfoară? Dacă mi-ar răsări în talpă ghimpi de tulpină de trandafir, oare aş mai putea să port şosete în dungi?

Şi dacă mi-ar răsări în faţa ochilor o zi perfectă? Oare aş putea s-o mai ajung?

Advertisements

8 thoughts on “Răsărit

  1. O zi perfecta .. perfecta pentru toti?:) Stii ce ma gandesc, ca poate ne-au rasarit o gramada de zile perfecte (pentru altii) si nu le-am vazut! Dar sigur cateva perfecte pentru noi tot au fost, sau vor fi:)! Eu cred ca acum imi amintesc cateva (poate ca micile imperfectiuni s-au pierdut pe drumul anilor si prin vartejul amintirilor!)
    Acum cand iti scriam mi-a rasarit in minte o interbare: daca mi-ar rasari in palma in fiecare zi cate un banut….

  2. Cateodata imi pregatesc si imi planific ziua perfecta…care evident ajunge sa nu fie asa. Eu uneori imi pun intrebarea: daca mi-ar rasari ziua perfecta, si as trai-o …oare as recunoaste-o?! sau as gasi tot timpul mici nemultumiri in loc sa ma bucur de tot ce am?!

    • Asa patesc si eu. Ma uit doar la ce va veni, si n-am vreme parca sa ma bucur de un biscuite sau de o imbratisare. Mereu caut sa merg mai departe, in loc sa ma opresc o secunda sa respir aerul din prezent. Cu bune si cu rele, nu?

  3. Poate au fost dar am trecut in graba pe linga ele, sigur vor mai fi si vom proceda la fel, dar oare poate exista o zi perfecta??? daca o gasesti da-mi de stire , sau trage-ma de mineca sa fiu atenta ca e aproape, sau fa un semn, nu stiu orice…..

  4. Îmi aduc aminte o zi perfectă din copilărie… cu mama şi cu sora mea în oraş: dimineaţa sau pe la prânz, un film bun la cinematograf (se chema Vis de glorie si încă ştiu despre ce era) apoi plimbare în Copou, un profiterol la o cofetărie de lux, iar seara la opretă. Ce ne împiedică să ne dăruim o zi ca aceasta? Sau măcar câteva ore… Cred că din când în când fiecare ne luăm liber de la corvezi şi ne construim câte o zi pentru suflet… perfectă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s