Cai verzi pe pereţi

O casă plină este cea în care ai tot luxul de pe pământ. Butoane pentru orice dorinţă, perne moi, ceai de lămâie cu gingseng ce-abureşte-n ceaşcă. Un tapet cu forme care să nu zgârie ochii, perdele asortate, lămpi în toate colţurile, să poţi citi în voie. Valet şi bucătar, parcator. O menajeră voioasă, ce cântă dimineaţa şi nu te trezeşte brusc, de să-ţi pierzi visele, însă cu care să poţi povesti, dacă te simţi prea abătut. Câţiva câini frumoşi, care să se usuce de zăpada de afară în faţa unui şemineu înflăcărat de îmbietor. Zece grădinari care să facă forme de îngeri sau sculpturi de dinozauri în faţa geamului de la sufragerie, să te distrezi încă de la prima geană de lumină. O piscină acoperită şi una descoperită, camere de baie unde să savurezi ştirile din ziarul local, cu încălzire-n pardoseală. Mii de vaze cu flori, mii de tablouri de familie aşezate crescător, şi un singur ceas, să nu deranjeze cu ticăitul său excesiv. O oglindă mare-mare, în care să apari în lungime, când vrei să ieşi pe uşă, şi una mică-mică, în care să încapă doar o parte dintr-un ochi, pentru demachiaj. Am zis oare „butoane pentru orice dorinţă”? Da, am spus. Cu siguranţă. Dar totuşi, accentuând partea cu niciun fel de tehnologie complicată, cum ar fi uşile automate sau robinetele ascunse privirii. Patru camere, cu trecere dintr-una într-alta, unde să atârne greu umeraşele cu rochii din şifon. O pisică lentă de grasă, care să fie mai mult un decor, decât o necesitate, căci nu face altceva decât să se-ncurce printre picioarele musafirilor sau să sforăie mititel. Covoare curate, dar plăcute pentru tălpile goale, şi câteva duzini de leagăne, în diferite colţuri languroase ale casei. Un pod întins, unde să încapă câte o cutie pentru fiecare obiect folosit la un anumit moment dat, şi în care să urci fără prea mult efort. Un foişor în grădină, pentru admirat vremea bună, un beci plin de vinuri şi brânzeturi rare, trufe sau alte delicatese, o cutie poştală cu numele încrustat, suficient de mare, încât să nu se-ndoaie revistele proaspăt scoase de sub tipar. Un garaj nici prea-prea, dar nici foarte-foarte. Exact cât fiecare să poată realiza o deplasare decentă. Şi-un Rolls, evident pentru momentele impresionante, ca aniversările, când toţi merg împreună. Un garaj care să fie însă, mai presus de orice, dotat cu multe ustensile, unelte şi instrumente de precizie cu care să poţi sparge, la orice oră, stima de sine crescută până-n tavan, de la atâta răsfăţ.

Advertisements

7 thoughts on “Cai verzi pe pereţi

  1. da acuma sincer, n-ai muri de plictiseala in asemenea casa?! sa nu trebuieasca sa dai tu cu aspiratorul, sa bati covoarele, sa speli perdelele, sa muti mobilele ca nu se mai potrivesc cu covoarele… offf, groaznic…

  2. Casa e minunată, iar garajul cu uneltele acelea e indispensabil. Numai că, în casele mari, cresc de obicei socluri, unele monstruoase, cu statui diforme deasupra. Probabil târnăcoapele sunt chiar greu de găsit:))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s