CV-ul domnişoarei Lună-bec

Unica fiică la părinţi, s-a dezvoltat în copilărie cât un bob de orez. Nimeni n-a crezut că va mai ajunge vreodată mare, dar ambiţioasă din fire, a demonstrat tuturor de ce este ea în stare. Când era mică se juca cu soldăţei şi cu machete de avioane ruseşti. Apoi, prin adolescenţă a devenit mare fan al filosofiei chinezeşti, referitoare la autodisciplină, iubirea pentru împărat, munca fără contenire. A făcut generala remarcându-se în special la ştiinţele exacte. Apoi liceul a fost o floare-la-ureche, alegând clasa de arte şi meserii, sincer mai mult pentru meserii. Conform carnetului de note, plin de steluţe şi plusuri, s-a înscris la două facultăţi, cea de automatizări şi cea de design interior. A făcut master-ul cu specializarea estetică avangardistă şi şi-a luat doctoraltul în arte ambientale.

Şi-a depus CV-ul cu două săptămâni înainte.

Nu l-am citit prea atentă. Are generală, are facultate, doctorat, nemăritată… bună a fi, mi-am zis. Am s-o chem la interviu.

S-a înfiinţat la ora fixă. Mai să fie… şi eu n-am terminat de-mi fumat ţigara… I-am deschis. Perfect dreaptă de spate, cu cocul bine strâns, cu fustă apretată şi călcată. Eu foarte ciufulită, în pijama, cu ţigara în colţul gurii. Pofteşte, i-am spus, printre vălătuci de fum. A intrat fără zăbavă, şi fără niciun cuvânt, cu mişcări robotizate, a aruncat conţinutul scrumierei la coşul de gunoi.

Am urât-o pe loc, din toată inima.

P.S. Din cauză că trebuie s-o văd zilnic (a se înţelege că am angajat-o, totuşi), am în fiecare noapte coşmaruri de genul „acolo ai uitat un colţişor” sau „scama aceea ne cam dă de furcă, nu?! (urmat de un râs din-acelea de vrăjitoare sub acoperire)”…

Advertisements

10 thoughts on “CV-ul domnişoarei Lună-bec

  1. Nici eu n-am înţeles niciodată genul acesta de perfecţiune… Aş spune că ţine de priorităţi, unii consideră faţada foarte importantă, altora le place mai mult în grădină, printre tufişuri înflorite într-o dezordine foarte naturală:))

  2. hahahahaha:))
    nu nu. nu sunt eu:)… am mari teluri si nazuinte dar nu ma pot ridica la asemenea asteptari.
    si nu imi place sa suflu in ceafa nimanui (desi … sunt destul de perfectionista asa din fire.. muhahahaha – trebuie sa folosesc “muhaha” pana nu devine demodat, sau e deja si nu stiu eu?)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s