Ieri m-am strâmbat la Lună

Păi, n-am nicio vină, era aşa de încremenită, nu schiţa niciun rest de zâmbet şi m-a enervat atitudinea ei de ou fără gălbenuş. Nici bine-cunoscutul om care şi-a imprimat faţa pe craterele satelitului, ca un smiley pe-un tricou unicolor, nu a arătat vreun interes pământenilor, şi-a vegheat toată noaptea, cu o mină de snob plictisit, îngheţul întregii firi.

Am ieşit pe balcon, căci nu fumez în casă. Mi-am luat două pături groase peste fâşul de-altfel foarte călduros, dar după nici câteva minute mâinile au început să-mi tremure şi să se zgâlţâie. Luminată direct pe creştet de astrul insomniac, mi-am ridicat privirea să-l reperez prin vazduh, iar când am dat de-atâta superioritate absolut freonică, am simţit nevoia să îl fac să râdă. Să devină puţintel mai uman, iar eu să mă încălzesc niţel.

Advertisements

4 thoughts on “Ieri m-am strâmbat la Lună

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s