Eterna primăvară

Nimic nu se compară cu o primăvară pe cinste. Cu adolescenții ce se sărută cu nesaț pe băncile umbroase din parcurile municipale, cu muguri de frunze ce apar printre tufele până atunci golite de vrăbiuțe, de-a lungul unei ierni ce abia-abia a trecut peste ele. E magnific să vezi aceste păsări miniaturale odihnindu-se la soare, încercând să-și aranjeze cu pliscul, într-un mod extrem de pedant, penele zburlite de umezeala trecută.

E mai mult decât poți să respiri. Aerul vine cu arome atât de proaspete, să învăluie un oraș ce parcă a înțepenit, în aceeași poziție, un timp mult prea îndelungat. Vântul răscolește printre blocuri, aducând prima miasmă de ceapă verde și ridichi, în nările avide ale trecătorilor. Norii devin albi, iar soarele și-a recăpătat în sfârșit culoarea galbenă.

Cerul ridat, de avioanele cu reacție ce-și lasă în urmă liniile perfecte, pare mai larg, iar în urechi zumzăie un roi de copii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s