La o pipă cu domnul Ceas

El fumează doar trabuc și printre rotocoale imense, îmi vorbește despre culmile atinse de-a lungul vieții lui, despre mici probleme tehnice de genul unor rotițe stricate, sau despre finele dispozitive elvențiene, care l-au ajutat să fie apeciat la adevărata lui valoare. Îmi prezintă lent, cadențat, fiecare cuvânt, și expresiile sale picură, se preling pe lângă dârele vaste ale nopții. Chiar dacă aduce a omidă înțeleaptă, nu-i trebuie ochelari, e sănătos tun, are chiar și poftă de mâncare, unii îi spun, cu subînțeles, că-i prea rotund. Însă el face mișcare în mod constant, îmi subliniază atent. Nu-l mai deranjează nimic. Chiar dacă a obosit să se tot învârtă, continuu, în respectivul rotund.

–      De ce nu pot să merg și eu ca toată lumea, în linie dreaptă? m-a întrebat oftând ușor cu capul sprijinit pe mâna dreaptă.

–      Păi… ar fi inacceptabil, domnule Ceas! am replicat rapid. Nu avem întâlnire mâine la aceeași oră…?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s