Zile senine

Si fericire!
Iti doresc sa nu ai nori! Sa te colinde multe timpuri de-acum inainte, sa te adore bucuriile, sa te rasfete bunatatea, sa te ridice optimismul si credinta. Iti doresc sa nu ai eclipse! Sa ai doar soare si caldura, oameni si iubiri!
Cu complimente pentru ceea ce esti si ceea ce faci!
Love,
C
(un fel de PS pentru unicul meu, din ziua de-intai – te rog frumos sa fii sanatos, caci eu ma prapadesc daca te stiu bolnav, sa ai grija de tine, sa mananci si sa nu conduci prea tare!)
Advertisements

Filosofia altei agrafe

Ce caldura, Sfinte Duhule… si  ma topesc… Si sunt chiar tanara! din ultima aprovizionare… Si-ar fi pacat sa las toate hartiile astea importante sa zboare brambura, sa incalceasca in vreun ventilator, insa am amortit cu totul… Si n-am cum sa fac altfel, decat sa ma arunc in cana cu cafea… desi… e calda… Si n-o sa prea mearga. Si hartiile astea stau aici si dorm pe ele si mi-e ciuda si parca n-am aer si ele se tot aduna si nu-mi mai incap in stransoare…Si incerc, chiar incerc sa stau in umbra! Si cica bate fieru’ cat e cald…

Filosofia unei agrafe

Eu sunt o agrafa care, chiar daca am un design mai ciuntit-asa (caci n-am fost creata pentru a infrumuseta dive), ma mandresc cu ce mi s-a incredintat sa fac: sa tin unite, lipite de-a dreptul, doua foi. Destinul meu a fost sa le vad cum ajung una langa cealalta, cum se cunosc, cum se indragostesc putin-cate-putin si cum, la urma de tot, ajung sa se iubeasca patimas. Bineinteles ca ma simt responsabila pentru intalnirea lor care s-a lasat cu amor. Isi impart existenta intr-un dosar de plastic, dar nu le pasa. Iarna le e frig, vara prea cald, dar stau unite prin fior nerostit, scris cu amprentele lor corporale. Se iubesc cinstit, cu declaratii scrise, cu certificate inregistrate, cu dovezi palpabile. Isi rostesc milioane de cuvinte, rescrise de mii de ori. Isi impart cerneala cu o decenta admirabila. Cine a zis ca lesbianismul este deplasat, pe onoarea mea ca n-a lucrat in veci intr-un birou!

Talmeș-balmeș

(E clar! Din al meu nu se mai alege niciodată nimic!)

Uit, râd, sar, caut, mă scutur, fac rotocoale din fum, stau, fac balet, alerg.

Câteodată mă retrag. Alteori mă multiplic, dar cel mai adesea mă arunc. La coș, ca o minge rotundă de baschet. Ca apoi să tropăi în jos și să mă tot dau cu capul de zgură.

Am dat în mintea copiilor!

Aprobarea perfectă

E un fel de japo-chino-coreană la mijloc. Dar merge perfect, mai ales cand fac un lucru absolut imposibil (cum ar fi să parchez huiduma de mașină). Îmi vine să mă înalț către cer, cu mâinile desfăcute, ca ale unui arhanghel îngeresc de luminat sufletește, să le comunic pământenilor că le iert toate păcatele precendete, iar când aceștia se apucă repede să-mi dedice ode și să-mi trimită rugi pătate cu lacrimi și sânge, eu să dau din cap a înțelegere și să le spun ca o adevărată sfântă atotștiutoare: Oki-Doki!

 

P.S. Asta este din noua mea categorie: ”Cora can hadle it!”