Thinkin’ outside of the box

Locuiesc intr-o cutie. Cutia mea proprie si personala. El traieste intr-a lui. Il aud cum bombane cateodata a naduf, caci peretii sunt subtiri, iar el ma aude cum cant afon in momentele in care ma cred singura pe planeta. Ne distram unul de odaia celuilat, sau ne certam cand unul sau altul isi inchide ferestrele. Dar cel mai mult imi place, cand, in cate o noapte, vine pe furis si ma scoate afara din cutia mea, sa zburam impreuna inlantuiti cu amor, sau sa stam la taclale pe acoperisuri, sub stele.

Advertisements

– Si eu ce sunt? Cartof prajit?

A ma darui patriei este o onoare pentru mine, zau!

…dar sa nu-mi vad capu’ din cauza uleiului asta de viata… chestiunea ma depaseste. Iese din oala. Da pe dinafara, jur. Caci repet: inteleg sa ma coc. Dar, la foc mic. Moderat, ca nu se cade sa ma frig repede si tare. E incorect sa stau sa dorm, dar nici sa tot topai, perpelesc zic, nu e prea decent. Parintii mei probabil au stiut cat de sus pot eu sa sar, si m-au ferit, de cand eram un bulb, de lumina aragazului. Sunt plinut, am bube, sunt constient de toate astea, dar cand vine vorba de destinul meu, de soarta din palma mea, simt, simt cum se desparte-n feliute.

n.a. Inregistrari ale confesiunilor filosofice ale unui prizonier din punga de sub chiuveta. Condamnat la moarte, undeva catre orele 17:00.

Trecatorii

Sunt niste dungi negre si nimic mai mult. Incercarea de a le da fete, sau nume, sau culori, este pe deplin esuata, fiind o lamentabila greseala cu adanci repercursiuni asupra viselor nocturne. Caci ei bantuie fiintele slabe de inger, sau pe cele al caror inger doarme.

Trecatorii trebuie lasati sa treaca.

Flower Power

Hipopotamul Hippie este mare fan al anilor ’70. Membru fondator al Woodstock-ului, unde si-a fumat toate gandurile, si-a golit imaginatia inflorata, magnetizand cu privirea lui turquoise toate fetele in a purta camasi labartate si margele de lemn in parul impletit, membru de onoare al asociatiei traficantilor care si-au legat de arme panglici colorate, acum imprastie fly-ere prin tot orasul, indemnandu-ne sa mergem la un party al aducerii-aminte.
–          Eu cand fumez, am tot felul de idei nastrusnice…
–          Fumati mult?

A fi eu este aventura vietii mele

Si faca-se voia Sa.

Eu sunt o incalceala cu noduri, dar probabil destul de reusita. Si totusi de nedesfacut. Incurc circulatia, fredonand blond la volan, declansez detectoare de metale, ca un atentator mascat, implor iertarea pacatelor si a amenzilor de parcare, uit sa pun sare in supa, sar peste baltoace, ca sa dau cu picioarele-n borduri, ascult muzica la serviciu, vorbesc si rad in acelasi timp, scriu cu prescurtari dar caligrafic, plutesc intre zilele saptamanii, crezand ca martea e vineri si invers, aud colinzi in iulie, caut papura si nu nodul pentru a rezolva problemele. Am insa cea mai buna orientare in spatiul personal – sunt propriul meu labirint si cea mai savuroasa comedie.

Impresii de la mine din pat

A te duce departe de casa este primejdios. Accidente la tot pasul, scapari de buget material, oboseala neuronala peste orice limita de concepere, mici tabieturi uitate intr-un colt al ratiunii, mancare cu prea mult marar, oameni imbulziti, magazine cu preturi din raiurile ceresti. Sunt prea testoasa sa-mi mai pot permite sa nu dorm pe perna mea, intre straturile perfect aliniate ale saltelei patucului meu. Impresia pe care am avut-o la intoarcerea catre radacini a fost ca am atins un inger zambitor ce canta la harpa pe-un norisor plutitor. Knoking on havens door.