Zburam foarte frumos in visul meu, pana cand am dat nas-in-nas cu dumnealui. Un duh straveziu, cu gene prea lungi pentru a fi catalogate drept masculine, un pic ingamfat si parca prea grasut pentru hainele sale firma si pantofii cu talpa groasa, un duh inconjurat de un parfum plutitor ca o ceata. Pentru ca ii stateam in drum, mi-a supus atentiei faptul ca se cade sa stam un minut de vorba. Dupa ce am schimbat un numar civilizat de cuvinte, a afisat un suras cuceritor de fiinta fara trup, si si-a luat ramas bun, spunandu-mi c-a fost hazliu ca un duh sa se opreasca-n vazduh si sa stea de vorba despre vorbe.
Asa, de Haleween, e bine ca a fost civilizat si ca zimbit !!!!
Si a clipit cu genele lui false 🙂
îmi vorbeai cândva despre iubiri eterne, îmi spuneai atâtea lucruri minunate; depărtarea peste noi, încet, se cerne, astăzi toate vorbele-s uitate.
🙂
Se mai intampla… Regreti ca te-ai trezit?
Nu, nu 🙂