Ceva vesel

L-am văzut cum plutea undeva lângă tavan, apoi s-a învârtit vreo oră pe lângă lumina împărțită în șase a candelabrului. N-a îndrăznit să mă abordeze. Strălucea acolo de sus, cu un aer sfios, încercând cu disperare să-și stabilească o strategie. Eu mi-am băut în continuare cafeaua, cu mult tact, fără să zic sau să fac ceva, cu puțină răutate față de el, fiind atât de evident că are nevoie măcar de un punct de pornire. N-am făcut nimic, nimic înafara tabieturilor mele perfect uzuale. Am terminat cafeaua, am adunat câteva haine, am citit o pagină dintr-un roman, am privit pe fereastră. Am vrut să ies, înfășurându-mi fularul de un metru, îngrămădindu-l sub jachetă, și-abia atunci m-a întrebat dacă poate să mă însoțească. I-am spus ferm că n-are decât să facă ce poftește, dar am lăsat apoi o mică pauză, să-mi îndulcesc tonul și poziția de forță. S-a strecurat iute și s-a instalat confortabil pe buzele mele. Ce surâs cu tupeu, mi-am zis în gând, însă m-am făcut că nu bag de seamă, continuând să mă înfășor și să mă închei și să mă aranjez.
Pe drum, s-a transformat cu totul. Din timid și parcă începător, a trecut rapid la zâmbet, apoi la rânjet larg, acaparator. Lumea trecea, uitându-se la mine dojenitor, parcă spunând din priviri că nu ne stă prea bine împreună, etalând relația noastră atât de ”la vedere”, însă nu-mi mai păsa. El era acolo, iar eu parcă zburdam. De ce nu l-am avut de mai demult?

Zile usoare ca fulgii de nea

Zile din puf, din zahar, din editii speciale. Create a fi deosebite, exact ca si persoanele carora le apartin.

Colectii rare, unicat.

Draga C,

Sper ca azi sa ajunga la tine fulgii-adusi de vant, exact din palma mea. I-am suflat tare-tare, si nu doar eu, ci toti cei din jurul meu. Ne-am adunat in cerc si am suflat pana cand toti micutii calatori au depasit linia orizontului, pornind in ocolul in jurul pamantului. Trimisi special in misiune, agenti sub acoperire astrala.

Cu precizarea ca de aici au pornit in jur de un bilion, ne gandim la tine cu drag.

Cine a scapat inalbitorul pe rufele mele de afara?

E zapada, si normal ca asta imi trezeste din somnolenta intregul chef de-a scrie. Totul e alb, ninge cu furie, copacii sunt albi, nu se mai aud cauciucuri pe sosele, vremea e alba. Astept cu nerabdare o pereche de ghete noi, in care sa nu intre apa, in forma asta noua a ei – de sezon. Astept sa vina mini-vacanta, in care sa ma pot uita cat vreau pe geam si sa fac oameni albi. Dar cu nasul rosu.