La propriu… omorand timpul liber!

Dandu-ma de ceasul mortii, l-am repezit. I-am spus rece ca ma enerveaza fiindca se comporta ciudat, ca nu are nicio valoare in fata mea. I-am spus sa plece si el a ramas tintuit pe loc. M-am rastit la el sa iasa afara, sa ma lase in pace si a tresarit. Nu avea cum sa ma paraseasca. Incepuse sa transpire. Incurcat. Si-atunci, din mine s-a rupt ceva si mi-am iesit din minti. Am scos revolverul si-am tintit. S-a blocat, cu o privire muta, ingrozita, iar eu am tras si el s-a izbit de perete. S-a agatat intr-un cui, unde a si ramas pe veci. N-a murit, dar a intrat intr-un fel de coma, soptind fara vlaga, repetativ, singurele lui doua cuvinte – tic-tac!
Hmm, …un incompetent!!!

Advertisements

4 thoughts on “La propriu… omorand timpul liber!

  1. Hmmmm…. cand mai apare… gandeste-te un pic inainte de-a trage!!!!!!!!!!… poate reusesti chiar sa-l omori… de tot!!!!!! πŸ˜‰ …. ori se supara o data si nu mai vine!!!!!!!!! Si-are sa-ti para rau… e nevoie si de el!!!!!!!!!!!! πŸ˜€ Mie imi place sa-l am!!!!!!!! … ma joc cu el, il modelez dupa bunul meu plac… eu am nevoie de el si ma bucur atunci cand e in vizita la mine!!!!!!!!!!! :)))))))))))))

  2. Timpul, o notiune greu de inteles, greu de stapinit, greu de negociat si cu toate astea mereu se “agata” de noi !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s