Doi cărau un geamantan

Mi-am făcut bagajul, după lista făcută în prealabil. N-am omis nimic, am avut grijă să mă gândesc la toate. Variațiuni pe temă, scenarii de șoc și toate celelalte. Am închis capacul și-am tras fermoarul. Totul a decurs conform planului, toate s-au încadrat perfect. Am surâs satisfăcută. Parcă niciodată n-a mers totul chiar atât de bine. Să nu uit nimic și totuși să am bagajul închis. Chiar să fi încăput toate la marea artă? Se prea poate. Cu vârsta, înțelepciunea aranjamentelor personale e cea care face totul să pară magie. Poate și lista făcută în prealabil, mi-am spus în gând, râzând ușor.
Deci, am pus tot. Am luat tot. Totul e pregătit. Nu rămâne decât să pornesc, aruncând o privire peste umăr, pentru siguranță. Nu s-a pierdut nimic, nu s-a lăsat nimic pe dinafară. Chiar perfect. Un ambalaj minunat a ceea ce înseamnă chestiuni personale. Nimic de obiectat. În ordinea firească, geamantanul, lista, geanta de mână, jerseul. Și eu.
Acum, însă: cine mută din loc elefantul?