Faţă de dimineaţă…

Da, într-adevăr, am câte-o faţă uneori, la primele ore din zi, că mi-e mai mare ruşinea… Sunt matinală, mă trezesc cu noaptea-n cap, după care regret instantaneu, însă faptul e consumat. Astfel, încerc să încep ziua. Mă entuziasmez că exist, zâmbesc străzii, maşinilor din trafic, copiilor, vânzătoarelor de covrigi. Apoi, brusc, devin posacă şi-mi uit toate gândurile. Faţa de după-masă e diferită. E resemnată, adultă, îngăduitoare, planând cu graţie peste tot ce-a fost până atunci. Ea e cea care chiar s-a trezit, dominând cu desăvârşire. Cele două se întâlnesc exact la ora amiezii, prima predă celeilate voinţa de a merge înainte, îşi dau mâna aproape caraghios de protocolar, şi se despart. Dimineaţa merge spre o odihnă silită, noaptea face tot ce prima n-a apucat. Le desparte un ecuator, trasat undeva peste buric, făcând din mine o tablă de şah.
În comparaţie cu ce-a făcut dimineaţa din mine, seara parcă n-aş fi eu.

Advertisements

4 thoughts on “Faţă de dimineaţă…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s