Nu mai fac fapte bune

De fiecare dată când cred că am ajuns în acel punct de maturitate care implică acel grad de altruism perfect copt, mi se spulberă tot elanul. De fapt, fapta făcută e chiar aiurea încadrată, in viziunea celuilalt, sau e incredibil de fără niciun folos. Unii își rezolvă singuri treburile, pot ieși, fără ajutor, din starile lor grave de supărare, sau alții pur și simplu fac față încercărilor, că doar sunt oameni mari.
Ce naiba mă gasesc eu în treabă?

Advertisements

12 thoughts on “Nu mai fac fapte bune

  1. chiar aşa. decât să se spargă oalele în capul tău, mai bine lasă-i să se consume şi să-şi rezolve singuri problemele 🙂

    • Da, trebuie sa fac planuri si pentru viitor, si cum imi doresc din suflet sa ajung in Rai, va trebui sa mai las cateodata de la mine. Dar n-am sa dau decat un deget. Si atat! Accept si un loc mai retras, ceva langa vreun gard 🙂

  2. Şi totuşi… uneori, ajutorul este apreciat, iar acel “mulţumesc” – incredibil de greu de pronunţat pentru unii – face tot efortul… Pentru cei care au capacitatea de a aprecia, merită să mai faci, din când în când, câţiva paşi spre Rai…

  3. E, treaba cu faptele bune e cu două tăişuri, eu zic să le faci în continuare dar fără să te afecteze pe tine, deci aşa cum zici, un pic de deget !!!!
    Îmi place articolul, cred că e o uşoară răbufnire, mai trebuie şi din astea !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s