Bunicul meu avea faguri cu miere

Avea un costum extrem de caraghios, parca era cosmonaut, si aduna toata mierea intr-un soi de butoi enorm, in care ne bagam pumnii si mancam bucurosi. Primeam si polen si tot soiul de tincturi, dar acelea veneau doar dupa ce le prepara, insa mie cel mai mult imi placeau faguri aceia din care se prelingeau globurile de chihlimbar, parand a fi ca sticla calda. Imi amintesc perfect alinierea stupilor si roiurile enorme ce se formau cand albinele se razvrateau si se luptau intre ele pentru a-si urma regina. Mi-l amintesc pe bunicul meu, rugandu-ne sa ramanem in casa, facand cu un zambet sa para totul un fel de joaca. Cred ca se bucura sa fie intre ele, ii erau dragi, chiar daca parca erau manate de demoni ascunsi si chiar daca trebuia sa care-n spate atat-amar de echipament de protectie. Mi-aduc aminte cum mi-a explicat cand eram doar cat un degetar ca albinele nu vin sa ma atace, atunci cand se opresc pe bluza mea, ci se odihnesc dupa un zbor lung si istovitor, si ma ruga sa nu fiu rea cu ele, sa le las sa-si traga rasuflarea, caci apoi vor pleca de la sine. Iar ele chiar asa faceau. Mai ales spre dupa-masa, cand soarele cobora spre patul sau, le era tot mai greu sa vada drumul spre casa, si faceau cate un popas scurt pe umarul meu. Niciodata n-am omorat o albina. Ele reprezinta stupul meu, si fac mierea, mierea aceea dulce a amintirii lui.

Advertisements

8 thoughts on “Bunicul meu avea faguri cu miere

  1. Uneori, amintirile copilăriei fiecăruia, “bat” amintirile lui Creangă ! emoţionant şi frumos !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s