Imi picura din tavan

In camera de solitudine si profunda reflexie, am doar o saltea, intr-un colt. Caldura de afara a umezit peretii, si i-a scorojit pe alocuri, descoperind de dedesubt un fel de var verde, poate penicilina. Deasupra, langa plafon, sta adunat fumul galben, de tutun prea ars de soare, iar pe podelele din scanduri se vad urmele mele de pasi. Cand pictez, imi manjesc talpile cu vopsea, sa pot retine mai usor traseul spre ideea de geniu. Dar azi n-am chef nici sa merg, nici sa colorez panze albe, nici macar sa-mi aprind o tigara. Imi adun imoralele haine de lucru, intr-un colt dezgolit de frumusetea lumeasca, langa o scrumiera prea plina, si langa un ziar din deceniul trecut, pe care nu l-am citit niciodata, si ma las pe spate, incovoind salteaua, sub o greutate nefireasca. A mea si salciei plangatoare care-mi creste in minte.

Advertisements

2 thoughts on “Imi picura din tavan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s