Sentimente pe cale de disparitie

Ca niste copii pistruiati, unele emotii se ascund dupa o luna de mustar topaind in aer, sau alteori dupa perdelele de culoarea caramelelor, din camera mea. Cateodata isi scot la iveala capul, imi surad strengareste si-mi trag cu ochiul sa le urmez, ma trag de mana, sa pasesc in lumea lor. Ma simt timida urmandu-le, inca nestiind daca sa spun tot, sa fac tot, sau sa urmez alta poteca, spre o suprafata cu pamant sigur. Si fix in acele momente de cantarire a pamantului, acesta imi fuge de sub picioare si ma gasesc zburand printre propriile mele baloane de sapun, si sentimente prea zglobii alaturi de mine, fac rotocoale in jur, pana ce ma ametesc cu totul. E atat de bine cu ele… n-as vrea sa se piarda din lipsa de gravitatie!

Advertisements

6 thoughts on “Sentimente pe cale de disparitie

  1. Cred ca ai stabilit un “cod” cu ele, astfel se pot ascunde unde vor, (fara ca altcineva sa banuiasca ceva), ca apoi sa iasa si sa se reverse in toata splendoarea lor ! iar ele nu vor disparea pentru ca o mica “printesa” va grija de acest lucru .
    foarte frumos articolul, ca de obicei felicitari !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s