Zburatorul din Oslo

Era imbufnat. Nu-i convenea nimic, se rastea la toata lumea si servise deja cateva cani mari cu cafea. L-au rugat sa se aseze pe un scaun, insa avea o pozitie ciudata – nu-i incapeau aripile de spatarul mult prea lat. Si se foia, fara astampar, isi trecea mainile prin par, se scarpina pe langa gat, ca si cum camasa l-ar fi strans prea tare. Era imbufnat, si raspundea doar cu da sau nu. Si se incrunta de fiecare data cand ofiterul din fata lui intorcea linistit cate o fila din dosarul deschis pentru conturbarea linistii publice si pagube materiale aduse comunitatii. Si nu, nu-si mai amintea nimic. Tot accidentul, chiar fusese un accident, nu-l premeditase, iar astfel, nu era normal sa fie intr-atat chestionat si rasucit pe toate partile. A dat deja declaratia, si a recunoscut ca a baut cu o seara inainte, adevarat peste masura, dar, in fond si la urma urmei, nu omorase pe nimeni. Se intamplase doar ca, in intrecerea de genul cine zboara mai repede decat lumina felinarelor de pe strada principala, sa rastoarne vreo trei statui, dar asta chiar nu putea fi inclusa la catastrofe mondiale.

Advertisements

2 thoughts on “Zburatorul din Oslo

    • Toate povestile sunt adevarate, pentru cineva, asa cum toate adevarurile sunt de fapt doar povesti, pentru altcineva! Depinde numai de locul in care te situezi fata de intreg adevarul povestii, nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s