Hopeless?

Am sperante. Multe. Atat de multe, incat unele mi se par total deplasate, fara justificare. Dar le am. Le adun contagios de metodic, micromigalos, intr-un spectru diametral opus nevoilor rationale. Caci, intr-adevar, nu prea am nevoie de ele. Sau ma rog, de unele dintre ele.
Sperantele mele nu sunt mici. Sunt din acelea ce fac parte din registrul orizonturilor fara limite, cu piste de decolare spre fundatura cosmica. Sperantele mele sunt astfel, perfect aberante, in definitia clara a tuturor aberatiilor, care depasesc normalitatea de sine statatoare. Combinate intre ele, sperantele astea sunt, in consecinta, mari si aberante.
Dar le tin. Sa fie. Sa ma pot si eu lauda cu deschiderea ferestrelor, din interior spre un exterior extrovertit.
Le tin, de fapt, sa-mi umple casa. Poate, pana la urma, vor fi atat de multe, de mari si de aberante, incat n-am sa mai incap de ele. Cui o sa ma-ntrebe “Hopeless?”, eu am sa-i arat un zambet triumfator si-am sa-i raspund doar “Homeless”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s