Draga Doamne-Doamne

Cadoul meu de Craciun, pentru tine, e un sac de multumiri. Iti multumesc pentru tot. Incepand cu ghetele mele anti-apa, cu coloratul ras al Papadiei, continuand cu sirul celor foarte-foarte dragi si fantastici, si terminand cu vecinii care azi au cozonac pe masa (am simtit eu mirosul). Iti multumesc sincer si pentru ca in Universul acesta in care m-ai adus, chiar pot sa fiu un pesimist fericit. Si iti mai multumesc si pentru ca nu zici niciodata nimic. Ci doar faci.
Cu drag,
Eu

Intr-un nor de faina

In timp ce framantam si iar mai adaugam cat cuprinde, printre vase si sucitoare si prin norul imens de fulgi cernuti, am zarit o forfota placuta in casa mea. Se adunasera ghete si fulare, stropi din cristale topite, ingerasi, ace de conifere, ambalaje colorate, panglici si miresme. In casa mea se adunasera deolalta, familia si credinta.
Lume intreaga, sa ai si tu sarbatori albe cu turta dulce si cu multe portocale!

Cat de incantator de-ntamplator!

Ce zici de asemenea intamplare? Caci doar asa poate fi numita o astfel de zi, in care ma coplesesti cu o asemenea iubire… O intamplare intamplatoare, ce s-a nimerit peste mine, fara sa o fi asteptat, tu fiind oricum atat de imprevizibil. N-am putut sa prevad nimic din ziua de azi si poate de aceea mi se pare perfecta in neasteptarea si imprevizibilitatea ei.

Ii scriu tot timpul

Cateodata am grija de un om de zapada. Il vizitez macar o data pe zi, ma asigur ca traieste. Din cauza barierei sociale ce ne desparte, eu fiind un fel de om, iar el fiind altfel, incearca sa nu ma cheme, dar eu ii duc carti. Le pune intr-un vraf, imperfect prin structura lui. Ii schimb becul de pe terasa, acela se arde mereu, speriu toate pasarelele ce-ar putea sa-i chinuie mintea, fac carari lungi prin preajma lui, in caz c-ar vrea sa iesim vreodata la plimbare, stam apoi si ne privim. La final plec, iar in urma mea se aprinde o luminita mica-mica de tot, ce ma urmareste pana departe. Stiu ca si-a pregatit pipa si citeste. Si mai stiu si ca intotdeauna incepe cu declaratiile mele.

Litere din terracotta

Nu mai trebuie sa-mi spui nimic, stiu deja din felul in care rasufli. Locuim pe-un ghem de intamplari, si nu avem acoperis sau hornuri, deasupra e doar aerul nostru din plamani. Iar din felul in care el se ruleaza si se rasuceste, se scriu cuvinte calde, imblanite, din care stiu ca esti fericit. Nu mai e nevoie de vorbe, ci doar de telepatia asta fierbinte, ce ne-aprinde impreuna.

Pe mine sa ma lasi in plata Domnului

Grabiti, am hotarat sa luam doar o masina. Si bineinteles, eu a trebuit sa cedez, caci nu mi-am curatat autovehiculul de troiene. Mi-am imbulzit bagajele pe bancheta din spate, si-am urcat pe locul meu din fata, in dreapta, sufland gauri de aburi in geam. Ai pornit motorul si-ai rulat incet-incet, pe pavajul alunecos, semnalizand la rascruce. Apoi drumul a decurs egal, molcom, parca lenes din cauza restrictionarilor de viteza, iar cand am ajuns, eram aproape adormita, in infofoleala blanoasa in care m-am infasurat. M-ai lasat in fata portii. Tu… nu intri? m-am mirat. Azi nu draga, ai raspuns. Azi n-am treaba prin Rai. Dar vin sa te iau la ora 4.

Era un astfel de gugustiuc

Pe el nu-l speria nimic, nu se temea de umbre, de foamete, sau de alte creaturi micute si sadice. Era curajos si temeinic in tot ceea ce facea si cuteza orizontul cu fruntea descretita, hotarat sa guste mereu din izbanda. Dar s-a-ntamplat ca din cer sa coboare nametii, si-a fost invins de un ghetar artificial din centrul orasului, pe care, dupa ce-a alunecat dizgratios, si-a lasat toata deminitatea pasareasca.

Urme zgrebtate

Intr-o noapte, in casa mea a intrat motanul Mototol, apartinand vecinilor din blocul de pe aleea laturalnica, direct pe usa. Usa de la balcon, mai precis. S-a catarat cu ghearele lui ascutite pe copac in sus, de pe copac a sarit pe terasa, iar de acolo a fost mult prea simplu sa patrunda fraudulos, catre sursa de caldura.
Eu aeriseam. Si astfel nu l-am observat. L-am auzit doar cand s-a impiedicat in oale. Au cazut obiecte peste el, el a tipat de groaza, eu am tipat din acelasi motiv, el a luat-o la fuga, eu am luat-o dupa el. Mototooool, urlam in urma lui, cand a inceput sa sara de pe o mobila pe alta, de pe o perna pe alta, urmand aproape acelasi traseu dintr-o camera in alta. Mototoool, nu-ti fac nimic, iar el a luat-o si mai razna, crezand ca tocmai am sa-i fac ceva, din moment ce urlam atat de tare, iar astfel a scos ghearele lui ascutite pe copac in sus, si le-a infipt cu pofta-n perne, transformandu-se intr-un ghem furios de blana tarcata, zgrebtand orice ii iesea in cale.
Apoi dintr-o data totul s-a linistit. Motanul a fugit afara bezmetic. Recunosc… l-am traznit putin in cap… Apoi mi-am scuturat matura, am asezat-o in pozitie de zbor si-am decolat fluierand prin aerul curat de prin casa.

A nu se lua in considerare

Sunt razna azi, dar nu mai rau ca de obicei. Fara sa vreau sunt la fel de razna ca in orice zi friguroasa. Mi-e frig si sunt prea gros imbracata, ma simt stransa si fara rost.
Fiind in asa masura trazactionata si cantarita, lucru stiut ca-s fara valoare de bursa, am stranutat.
Ma paste o suparare bolnava. Azi am treaba si fara sa vreau ma incrunt. Nu e obiceiul meu sa fac ceva fara expresivitate faciala. Imi vine sa ma adun, asa cumva inauntrul meu propriu, sa ma infasor intr-o mantie a invizibilitatii subtilelor somnuri. Si ce le-as mai dormi… lovind in sus si-n jos niste fire de veghe, pe care din pacate nu le pot nicicum adormi. Facand acestea, ma simt iarasi razna, vorbind razna, facand nimic.

In miez de zi s-a rasturnat peste mine un miez de nuca

Exact la ora pranzului, intr-o zi cu soare, ma plimbam flamanda, dar vesela, printre firele de iarba, cand, hop! ceva oribil s-a intamplat – mi-am rupt o unghie! Deranjata de situatia creata si de coltul ascutit din varful degetului aratator, am grabit pasul, si, sa uit de necaz, am inceput sa fredonez. Dar, probabil ca acest cantecel nevinovat a deranjat pe cineva caci, la un moment dat – tronc! s-a intamplat ceva ciudat – m-am impiedicat! De-o crenguta asezata intentionat in mijlocul drumului! Incurcata in propriul gest, m-am bucurat totusi ca n-am cazut, si-am grabit pasul si mai mult, cu degetul aratator ridicat inspre directia fata si tocul rupt, balanganind in directia spate. Am suras deschis, stiind ca situatia incepea sa devina comica, clipa in care bang! un lucru cumplit s-a coborat asupra mea – ma incurcasem intr-o panza de paianjen!

Uneori te poti infasura intr-o pisica ca-ntr-o patura

Cand eram mica aveam multe pisici. Si uneori erau bune ca mieunau si ma trezeau dimineata, alteori le dadeam pe sub masa bucatile de carne care mi se pareau prea greu de mestecat, se faceau utile in a speria pasarile bagacioase si ciripitoare excesiv de la ferestre, imi reaminteau ca trebuie sa fac baie, puteai conta pe ele cand venea vorba de joaca sau chestii dragalase, insa, mai presus de toate, erau calde pe timp de ger.

Povestea unui surub care s-a desprins din casa

Era temerar si putin tembel in acelasi timp. Isi dorea cu ardoare sa guste libertatea si oricat s-au chinuit sa-i explice scandurile, nu a inteles ca asa ceva e doar la nivel utopic. Dar, cum era intr-atat de temerar si de tembel, s-a pornit a se rasuci, si rasuci, si rasuci, pana cand intr-o clipa ciudata, cazu la pamant. Toate caramizile au inmarmurit intr-o mutenie surda, iar scandurile au inlemnit de groaza. Surubul era desprins, si casa nu se daramase. Vantul intra tip-til prin gaura neagra lasata in urma, insa surubul nostru era liber. Liber sa rugineasca fericit in iarba.

Constelatia de pe perete

Desfacand sutele de bagaje si cutiute cumparate conform listei lungi de-un kilometru, am dat de un turn inalt, alb, ca acela in care erau inchise mai demult printesele, si-ar fi aratat exact asa, daca ar fi fost si un balaur prin preajma. Si scotocind si iarasi scotocind, descarcand ca dintr-un vapor venit din India, printre cutii si ambalajele, la un moment dat, s-a intamplat inevitabilul. Turnul cel inalt s-a clatinat in dreapta, apoi in stanga, apoi iarasi in dreapta si usor, usor, s-a inclinat si s-a inclinat, pana cand s-a rasturnat, izbindu-se de tablia mesei. Ca din senin, in aer au inceput sa pluteasca stelute mici albe, ca fulgii de nea, ca petalele de flori ce se desprind din ciresi primavara, imprastiindu-se mirific peste tot. A fost o feerie… cu iaurt.